Toma

Toma de la Mănăstirea Sfântul Pavel, cu numele de mir Teodor Sideridis, s-⁠a născut în 1881 la Tripoli, lângă Trapezunt. Printre frații mănăstirii se deosebea prin bunătate, simplitate, credință și ascultare. A venit la mănăstire în 1934, la cincizeci și trei de ani, și a fost tuns în marea schimă în 1935. Înainte de a veni, cercetase mănăstirile athonite, dar din pricina vârstei nu era primit. În fața icoanelor de pe catapeteasma fiecărei mănăstiri auzea de la icoana Maicii Domnului: «Nu aici, la mănăstirea următoare». La Sfântul Pavel icoana i-⁠a spus: «Aici».

La Paștile din 1936, după «Hristos a înviat», egumenul Serafim († 1960) l-⁠a trimis la osuar să spună oaselor părinților «Hristos a înviat». Fără al doilea gând, a mers și a spus cu glas tare. Atunci oasele au scârțâit, un craniu s-⁠a ridicat cam la un metru și a răspuns tare: «Adevărat a înviat Domnul». Părintele Toma a socotit faptul firesc și crezut că așa se întâmplă mereu. Altă dată, fiind cu totul neștiutor, a primit să facă aluatul pentru pâinea mănăstirii în lipsa celui răspunzător; a rugat pe Maica Domnului să-⁠l lumineze și a văzut o femeie în negru care frământa aluatul, făcea pâinile și le băga în cuptor. Părinții nu mai mâncaseră o pâine atât de dulce.

A adormit întru Domnul la 8 februarie 1949. Egumenul Serafim spunea că era un suflet plin de har. Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.