Uliana Paletskaia

Binecredincioasa cneaghină Iuliana (Uliana) Paletskaia, numită și Uliana a Ugliciului sau Uliana Udelnaia, a fost soția cneazului Iuri Vasilievici de Uglici, fratele mai mic al țarului Ivan cel Groaznic, și mai târziu monahie, cu numele Alexandra. A trăit în vârful societății moscovite și a rămas în amintirea poporului ca una dintre cele două cneaghine, împreună cu Eufrosina de Staritsa, despre care se spunea că au fost înecate în râul Șeksna din porunca țarului, în 1569. Cercetările din ultimii ani arată însă că ea a murit, după toate semnele, de moarte firească, la 8 mai 1574, în mănăstirea Novodevici din Moscova.

Neamul și căsătoria

S-⁠a născut, probabil, în 1535 sau 1536, în neamul cnezilor Paletski, ca fiică a boierului Dimitrie Feodorovici Paletski, zis Șcereda, și a soției sale Maria. Tatăl, voievod de seamă în campaniile de la Kazan și în războiul din Livonia, s-⁠a călugărit la mănăstirea Kirilo-⁠Belozerski, cu numele Dionisie, puțin înainte de moartea lui, în 1560. Cu un an înainte, mama ei se săvârșise ca monahie la Novodevici, sub numele Marta. Uliana a avut cinci frați, Andrei, Boris, Vasile, Semion și Feodor, care au rămas fără copii; trei au căzut în războiul din Livonia, Semion și Feodor în bătălia de pe Ula, în 1564, iar Vasile la apărarea cetății Suș, în 1567.

La 3 noiembrie 1547, când avea, după socoteli, doisprezece sau treisprezece ani, a fost măritată cu cneazul Iuri Vasilievici, în vârstă de cincisprezece ani, fratele mai mic al lui Ivan cel Groaznic, care era surdomut din naștere și firav. Țarul a hotărât data nunții în ziua onomasticii fratelui, care primise mai întâi îngăduința lui și apoi binecuvântarea mitropolitului Macarie. După cronici, la alegerea miresei Iuri ar fi ales el însuși pe fiica voievodului Paletski; istoricii de azi văd în aceasta un calcul politic, dată fiind înalta poziție a neamului Paletski și rudenia lui cu dinastia. Faptul că regele i-⁠a îngăduit fratelui să se căsătorească înainte de nașterea unui moștenitor li se pare neobișnuit, fiindcă un fiu al fratelui ar fi devenit moștenitorul tronului dacă Ivan rămânea fără copii. La nuntă, între invitați erau multe rude ale țarinei Anastasia Iurievna, din neamurile Zaharin-⁠Iuriev.

În căsnicie

După nuntă, Iuri trebuia să intre în stăpânirea cnezatului Ugliciului, lăsat lui prin testamentul lui Vasile al III-⁠lea, dar Ivan nu a ținut seama de acest testament și l-⁠a ținut pe frate cu soția lui la curtea sa, pe cheltuiala sa. Știrile despre această vreme sunt puține și țin mai ales de participarea ei la ceremonii: la 31 mai 1550 apare la nunta cneazului Vladimir Andreevici de Staritsa, iar la 9 august 1558 a însoțit pe țar, cu soțul ei, la primirea icoanei Maicii Domnului și a Sfântului Nicolae adusă din Narva cucerită; în miniatura din Cronica ilustrată a lui Ivan, ea stă în rând imediat după țarina Anastasia. Alte izvoare mult mai târzii vorbesc despre bunătatea și cucernicia ei, spunând că oamenii o numeau „a doua Anastasia”.

La 6 martie 1559 s-⁠a născut fiul ei, botezat de mitropolitul Macarie la mănăstirea Chudov și numit Vasile, după bunic. Istoricii cred că era prietenă cu cumnata ei, țarina Anastasia, și că după nașterea fiului apropierea lor a crescut. Curând după nașterea lui Vasile, țarina și cneaghina au dăruit Lavrei Sfânta Treime-⁠Sfântul Serghie patru icoane, cu rugăciune pentru fiii lor: pe Sfântul Chiril de la Beloozero, Sfântul Nicolae, Buna Vestire și Maica Domnului de la Petrovsk. Pe cadrele primelor două sunt reprezentați Sfântul Ioan Scărarul și Sfânta Anastasia, în legătură cu numele țareviciului și al țarinei, iar la a treia și a patra Sfântul Vasile al Hersonului și Sfânta mucenică Iuliana, ocrotitorii nepotului țarului și ai mamei lui. Copilul a murit la 20 februarie 1560, cu două săptămâni înainte de a împlini un an. Mai târziu li s-⁠a născut o fiică, Daria, care a murit și ea mică. În august 1560, după moartea țarinei Anastasia, Ivan i-⁠a dat în sfârșit lui Iuri cnezatul Ugliciului, dar cuplul a rămas la Moscova, cu o curte proprie în Kremlin, în încăperile fostului unchi, Iuri Ivanovici. Cnezatul a fost condus în continuare de organul local, în care rudele Ulianei aveau un rol activ. Căsnicia lor a durat șaisprezece ani: la 25 noiembrie 1563, Iuri a murit, abia împlinind treizeci și unu de ani.

Văduvia și tunderea în monahism

Ivan a purtat mare grijă văduvei fratelui: pentru nevoile ei a hotărât veniturile a două orașe, Kremeneț și Ustiujna, cu toate ținuturile și satele lor, ținutul Kața, două sate de curte din Uglici, două sate din apropierea Moscovei și o moară pe Kliazma, cu unsprezece sate. Alte două sate din Uglici, Krasnoe și Horobrovo, i-⁠au fost date în proprietate deplină. La 30 aprilie 1564, la cinci luni după moartea soțului, în vârstă de douăzeci și opt sau douăzeci și nouă de ani, s-⁠a călugărit la mănăstirea Novodevici, unde murise mama ei. Fiind a doua femeie a statului după țarină, retragerea ei s-⁠a făcut cu mare ceremonie: au petrecut-⁠o însuși Ivan cu a doua lui soție, Maria Temriukovna, cu țareviciul Ivan și cu o suită de boieri. În mănăstire a întâmpinat-⁠o mitropolitul Atanasie, care a tuns-⁠o monahie cu numele Alexandra. Istoricii socotesc că tunderea ei a fost înțeleasă dinainte cu țarul, iar mănăstirea fusese pregătită de mai înainte pentru primirea ei. I s-⁠au dat încăperi întinse, cu biserică de casă și bucătărie și pivnițe proprii, un grup de femei nobile și o numeroasă slugărime, inclusiv meștere în broderie cu fir de aur. În Muzeul Istoric de Stat se păstrează un platou de argint al ei, cu inscripția „Uliana Udelnaia”. După tunderea ei, ea a păstrat toate orașele și ținuturile primite.

Povestea înecării și adevărul

Veacuri la rând s-⁠a crezut, pe temeiul unor predanii populare, că după un timp Uliana a pierdut bunăvoința țarului și a fost mutată la mănăstirea Învierea din Goritsî, pe Șeksna, apoi ucisă în timpul terorii opricinilor, la 15 octombrie 1569, împreună cu Eufrosina de Staritsa, mama cneazului Vladimir Andreevici, învinuit de complot. Cea din urmă fusese cu adevărat trimisă la Goritsî, în mănăstirea ei. După o versiune, cele două monahii au fost înăbușite cu fum, dar cea mai răspândită spune că au fost înecate în Șeksna. Cronica mănăstirii din Goritsî, scrisă după două veacuri și jumătate, citează o tradiție orală, după care cele două cneaghine au fost urcate într-⁠o barcă bogat împodobită, încărcată cu pietre și scufundată, împreună cu stareța Ana și monahia Maria; alte izvoare vorbesc de doisprezece monahii. Această părere au avut-⁠o istorici ca Nikolai Karamzin și P. N. Petrov, iar la Goritsî s-⁠a statornicit cinstirea Ulianei și a Eufrosinei: pe locul presupus al înmormântării a fost zidită catedrala Sfintei Treimi, cu o raclă goală cu inscripție lămuritoare.

Încă de la începutul secolului XXI, tot mai mulți cercetători au susținut că ea a murit firesc în Novodevici, în 1574, ceea ce a fost dovedit prin descoperirea, în 2025, a mormântului ei în subsolul catedralei Smolensk a mănăstirii. Cu toate acestea, amintirea ei a rămas legată în tradiția credincioșilor de sfârșitul pătimitor al cneaghinelor de la Goritsî.