Urbiciu din Metz

Urbiciu din Metz (Urbicius, Urbice) a fost al cincisprezecelea episcop al Metz-⁠ului după un catalog vechi, redactat pe vremea lui Angilramn (mort în 791) și cuprins în Sacramentarul lui Drogon, din secolul al IX-⁠lea, cel mai vechi izvor despre episcopii eparhiei. Potrivit catalogului, ar fi murit la 20 martie. Epoca lui este nesigură, nefiind pomenit de niciun izvor contemporan: se crede că a trăit în veacul al V-⁠lea, între vremea episcopului Autor, ce ar fi văzut în 451 pustiirea orașului de către huni, și cea a lui Esperiu, primul documentat istoric, prezent la sinodul din Auvergne din 535. Aducerile la zi ale catalogului îi dau 36 sau 49 de ani de episcopat.

După tradiție, a primit titlul de arhiepiscop și l-⁠a vândut Trierului pentru a veni în ajutorul credincioșilor loviți de o foamete grea. Trupul i-⁠a fost îngropat în biserica Saint-⁠Maximin-⁠aux-⁠Vignes, iar în 1552 moaștele au fost mutate în biserica Saint-⁠Eucaire. Cultul a rămas viu la Metz până la Revoluția franceză, și în secolul al XVI-⁠lea exista acolo o biserică închinată lui. Martirologiul Roman îl pomenește la 20 martie. Sfânt al Bisericii nedespărțite, cinstit local.