Valent din Cezareea Palestinei

Sfântul Sfințit Mucenic Valent din Cezareea Palestinei, diacon, este pomenit împreună cu preotul Pamfil și cu alți zece mucenici: Pavel, Porfirie, Seleuc, Teodul, Iulian, Samuil, Ilie, Daniel, Ieremia și Isaia. Toți au pătimit în prigoana ridicată de Dioclețian, în anii 308-309, la Cezareea Palestinei.

Pamfil, născut la Beirut și format la Alexandria, fusese rânduit preot în Cezareea. A muncit mult la compararea și îndreptarea textelor Noului Testament, stricate de copiști, iar exemplarele îndreptate le copia și le trimitea celor ce le doreau, aducând astfel mulți păgâni la Hristos. Prin grija lui s-⁠a adunat la Cezareea o mare bibliotecă de cărți duhovnicești. Fericitul Ieronim îl cinstea și se socotea fericit că păstra unele manuscrise ale lui. În vestirea credinței l-⁠au ajutat diaconul Valent din biserica Aeliei (Ierusalimului), om în vârstă, care cunoștea foarte bine Sfânta Scriptură, și Pavel, aprins de credință și dragoste de Hristos. Toți trei au fost ținuți doi ani în temniță de dregătorul Cezareei, Urban. Pe vremea urmașului lui, Firmilian, o sută treizeci de creștini din Egipt au fost osândiți și trimiși la minele de aur din Cilicia, iar cinci tineri frați i-⁠au însoțit până la locul surghiunului. La întoarcere au fost prinși la Cezareea și aruncați în temniță pentru mărturisirea lui Hristos. Tinerii au fost aduși la judecată înaintea lui Firmilian, împreună cu Pamfil, Valent și Pavel. Ei și-⁠au luat numele proorocilor Vechiului Testament, Ilie, Ieremia, Isaia, Samuil și Daniel, și întrebați de patrie au răspuns că sunt cetățeni ai Ierusalimului, adică ai celui ceresc. Firmilian nu știa un asemenea oraș, fiindcă pe locul Ierusalimului, nimicit de Tit în anul 70, împăratul Adrian ridicase o cetate numită atunci Aelia Capitolina. I-⁠a chinuit mult pe tineri, încercând să afle unde se află orașul necunoscut și să-⁠i facă să se lepede, dar nu a izbutit, și i-⁠a osândit la tăierea capului, împreună cu Pamfil, Valent și Pavel.

Mai înainte pătimise Porfirie, tânărul de optsprezece ani, slujitorul preotului Pamfil, blând și smerit, care, aflând de osânda mucenicilor, a cerut dregătorului îngăduința să îngroape trupurile după execuție și a fost ars pe rug. Seleuc, fost ostaș, martor al acestei mucenicii, a venit la Pamfil înainte de execuție și i-⁠a povestit sfârșitul lui Porfirie, a fost prins de ostași și, din porunca lui Firmilian, a fost decapitat odată cu cei osândiți. Teodul, un slujitor bătrân al dregătorului și creștin ascuns, i-⁠a sărutat pe mucenicii duși la moarte și i-⁠a rugat să se roage pentru el, a fost adus la Firmilian și răstignit. Tânărul Iulian, capadocian, aproape de Cezareea a văzut trupurile sfinților, lăsate neîngropate, fiarelor, a îngenuncheat și le-⁠a sărutat, a fost prins de ostași și osândit la ardere. Trupurile celor doisprezece au stat patru zile neîngropate și nici fiarele, nici păsările nu s-⁠au atins de ele. Păgânii, tulburați, le-⁠au îngăduit creștinilor să le ia și să le îngroape.

Sfântul Valent este pomenit, după calendar, la 1 martie (zi mobilă).