Valentinian

Valentinian a fost episcop și mitropolit al Tomisului în secolul al VI-⁠lea, ultimul păstor al Dobrogei cunoscut din izvoare înainte de marile migrații de la 602. Este pomenit în Patericul românesc și cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală; izvoarele de care dispunem nu dau o zi de pomenire.

Numele arată o origine latină, adică daco-⁠romană, iar Patericul presupune că s-⁠a născut și s-⁠a format în eparhia Tomisului, al cărei păstor a devenit pe la mijlocul secolului. Din vremea lui s-⁠a păstrat corespondența cu Papa Vigiliu. Acesta i-⁠a răspuns la 18 martie 550, numindu-⁠l episcop al Tomisului din provincia Sciția și asigurându-⁠l că nu scrisese nimic împotriva celor patru sinoade ecumenice, în disputa asupra Celor trei capitole, adică a scrierilor lui Teodor de Mopsuestia, Teodoret al Cirului și Ibas din Edesa, osândite de împăratul Iustinian. Papa l-⁠a invitat la Constantinopol; Valentinian nu a răspuns invitației, din motive necunoscute, și nu a luat parte nici la al cincilea Sinod Ecumenic, din 553.

Patericul socotește că sub el Biserica din Dobrogea a trăit una din cele mai rodnice epoci din formarea poporului român, cu biserici și preoți în fiecare sat și cu așezăminte monahale vestite. La nordul Dunării existau comunități de monahi în zona subcarpatică, mai ales în Munții Buzăului și în Vrancea, și se presupune chiar o episcopie în Țara Vrancei, din care se va dezvolta mai târziu Episcopia Milcoviei.

Anul trecerii sale la Domnul nu este cunoscut cu precizie.