Valențiu din Strasbourg

Valențiu al Strasbourgului a fost episcop al Strasbourgului în anii 530-540. În Evul Mediu a fost cinstit ca sfânt, dar cel puțin din veacul al XIX-⁠lea nu se mai face nicio pomenire a lui în Biserica Catolică. Izvoarele noastre nu dau o zi actuală de pomenire.

În listele episcopilor Strasbourgului, Valențiu este numit urmașul lui Maximin, din veacul al IV-⁠lea, și înaintașul lui Solarius, pomenit la mijlocul veacului al VI-⁠lea. Cel mai probabil a condus scaunul episcopal din Strasbourg în anii 530-540. Se știe despre el numai din scrieri hagiografice, dar știrile din aceste izvoare sunt puțin vrednice de crezare. Se spune că ar fi fost dintr-⁠o familie nobilă galo-⁠romană, că a păstorit eparhia multă vreme și că era socotit făcător de minuni, în stare să vindece și oamenii, și vitele. În epitaful lui Valențiu, scris de episcopul Erchenbald din a doua jumătate a veacului al X-⁠lea, el este numit „urmaș vrednic” al înaintașilor lui în scaunul eparhiei Strasbourgului, care au făcut mult pentru propovăduirea creștinismului în Alsacia și în Vosgi.

Dintre mărturiile sigure despre vremea episcopului Valențiu, se pomenește predarea Alsaciei în 536 sub stăpânirea ducelui franc numit de regele Austrasiei. În Evul Mediu, Valențiu al Strasbourgului a fost cinstit ca sfânt. Zilele pomenirii lui erau 6 februarie și 26 octombrie. Se poate ca în tradițiile bisericești știrile despre Valențiu să fi fost în parte împrumutate din povestirile despre alți sfinți cu același nume. Cele dintâi mărturii despre existența cultului lui sunt din veacul al X-⁠lea, când episcopul Erchenbald a scris despre Valențiu ca despre un sfânt cinstit la Strasbourg.