Varlaam

Ieromonahul Varlaam din Noul Schit a fost un bătrân aghiorit, iconar și slujitor evlavios al Altarului, care a trăit mai bine de șase decenii în Sfântul Munte și a trecut la Domnul la 14 iulie 1994. Este cinstit de credincioși ca bineplăcut lui Dumnezeu, fără să fi fost trecut oficial în rândul sfinților. Monahul Moise Aghioritul l-⁠a cuprins în Marele Patericon al aghioriților din secolul al XX-⁠lea.

S-⁠a născut în 1910 la Anastasi, lângă Kalavryta, în Peloponez, și în lume se numea Teodor Marangos, fiul lui Andrei. În 1928 a venit la Coliba Sfântului Gheorghe din Noul Schit, care ține de Mănăstirea Sfântul Pavel, iar în anul următor a fost tuns monah. A fost hirotonit diacon în 1934 și preot în 1938. În această colibă s-⁠a nevoit alături de fratele său, monahul Teodosie (1887-1970), și de unchii săi, Teodosie Sinaitul și Gheorghe (†1957).

Părintele Varlaam a fost un bun iconar și un liturghisitor plin de evlavie. Era aspru cu sine în viața călugărească: la priveghere, la slujbe și mai ales la Sfânta Liturghie nu se așeza deloc în strană, iar până la adânci bătrâneți se ruga ore întregi stând în picioare.

A avut în cel mai înalt grad virtutea primirii de oaspeți. În coliba Sfântului Mare Mucenic Gheorghe erau primiți cu dragoste și grijă, fără deosebire, pelerinii în trecere, cerșetorii, cei zdrențăroși și săracii. Ieromonahul Nicodim, bătrânul de azi al colibei, povestește că odată un tânăr găzduit acolo cu tatăl său a mers să înoate și să pescuiască fără voia tatălui. Părintele Varlaam i-⁠a spus că peștii neascultării nu-⁠i mănâncă nici pisicile, iar pisica nu s-⁠a atins de ei, deși a mâncat îndată un alt pește. Un creștin care merge până azi la schit a întărit această întâmplare.

Părintele Varlaam a trecut la Domnul la 14 iulie 1994, la Mănăstirea Sfinților Teodori din Kalavryta, unde mersese împreună cu nepotul său, ieromonahul Gheorghe.