Varsanufie Sihastrul de la Sihăstria

Varsanufie a fost egumen al Schitului Sihăstria din Neamț la sfârșitul secolului al XVII-⁠lea și începutul celui următor, cel care a primit-⁠o pe Cuvioasa Teodora de la Sihla și i-⁠a descoperit peștera la începutul secolului al XVIII-⁠lea. Este pomenit în Patericul românesc și cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală; izvoarele de care dispunem nu dau o zi de pomenire.

Avea o viață aleasă și era cinstit de părinții din schit și de sihaștrii din jur. A primit-⁠o pe Teodora la schit și a încredințat-⁠o ieroschimonahului Pavel, ca s-⁠o așeze în pustie, în pădurile Sihlei. Îi odihnea în obștea lui pe sihaștrii din pădure, le dădea Trupul și Sângele Domnului și cele de trebuință, iar altădată îi cerceta la colibe și trimitea frați din schit să îngrijească pe cei bolnavi și să le ducă hrană.

Când numele Cuvioasei Teodora s-⁠a uitat de tot, tradiția spune că Varsanufie a fost cel ales de Dumnezeu să descopere peștera ei. Văzând păsările cerului ducând fărâmituri de pâine de la trapeză către Sihla, a trimis doi frați să le urmeze, și așa au aflat-⁠o. A rânduit îndată un duhovnic să o împărtășească și să o îngroape în peșteră, la Sihla.

Sub el Schitul Sihăstria a trăit cea mai aleasă perioadă de înflorire din istoria lui, fiind numărat între marile sihăstrii ale Moldovei, ca Pocrovul, Vorona, Agapia Veche, Rarăul și Sihăstria Ceahlăului. La începutul secolului al XVIII-⁠lea numărau peste douăzeci de sihaști, care trăiau în post, tăcere, ascultare și rugăciune neîncetată. Varsanufie a crescut mulți ucenici, s-⁠a mutat cu pace la Domnul și a fost îngropat lângă biserică.