Vasian al II-⁠lea de Rostov

Sfântul Ierarh Vasian al II-⁠lea de Rostov, născut Sanin, a fost arhiepiscop de Rostov și Iaroslavl între 1506 și 1515. A fost fratele mai mic al Cuviosului Iosif de Volokolamsk și unul dintre apărătorii vieții de obște și ai ortodoxiei în luptă cu erezia iudaizanților.

Tinerețea și mănăstirea

Era din familia unui mic stăpân de pământ din ținutul Volokolamsk, I. G. Sanin, mort între 1475 și 1479. Din tinerețe a trăit alături de fratele său Iosif. A primit tunderea în monahism de la Cuviosul Pafnutie de Borovsk (mort în 1477), apoi a fost încredințat spre îndrumare duhovnicească, pare-⁠se, lui Iosif. Când Iosif a vrut să introducă rânduiala de obște în mănăstirea lui Pafnutie, frații au opus împotrivire, iar Iosif a plecat cu câțiva monahi, între care și Vasian, pe care l-⁠a sprijinit. Au viețuit apoi la mănăstirea întemeiată de Iosif la Volokolamsk, unde frații s-⁠au despărțit; mai târziu, Vasian l-⁠a vizitat de câteva ori pe egumenul de acolo.

Despre despărțirea celor doi se știe dintr-⁠o scrisoare a lui Iosif către fratele său, din vremea mitropolitului Zosima (1491-1494), în care îl chema la lupta comună împotriva ereziei iudaizanților. Se vede din ea că Vasian a vorbit la Moscova despre eretici cu episcopul Nifont de Suzdal și cu marele cneaz Ioan al III-⁠lea. Tot în capitală a aflat despre ajutorul minunat dat de Sfântul Mucenic Nichita unui sătean, întâmplare păstrată în Patericul mănăstirii Iosif-⁠Volokolamsk.

Egumen și arhiepiscop

Nu mai târziu de 1502, când sprijinitorii ereticilor de la curte și-⁠au pierdut din influență, Vasian a fost pus egumen la mănăstirea Simonov, a Adormirii cea Nouă. În iulie 1502 a primit de la Ioan al III-⁠lea un nou act de danie pentru stăpânirile mănăstirii. A condus-⁠o patru ani și a obținut danii și de la cneji apropiați de Iosif, Iuri Ivanovici de Dmitrov și Ioan Borisovici de Ruza. În mănăstire a viețuit și nepotul lui, cărturarul și copistul Dosifei Toporkov.

La 18 ianuarie 1506 a fost hirotonit arhiepiscop de Rostov și Iaroslavl, la Moscova, de către mitropolitul Simon. Înainte de plecare a discutat cu mitropolitul și cu marele cneaz treburile eparhiei. În timpul păstoririi lui s-⁠a zidit la Rostov noua catedrală a Adormirii. A mers de mai multe ori la Moscova și l-⁠a sprijinit pe fratele său, așa cum se vede din scrierile lui Iosif. Când, în 1509, s-⁠a judecat în Sinod conflictul dintre Iosif și arhiepiscopul Serapion al Novgorodului, care a fost caterisit, Vasian l-⁠a întrebat pe Serapion, din porunca marelui cneaz, de ce l-⁠a afurisit pe Iosif. Viața Sfântului Serapion pune căderea acestuia pe seama înrâuririi lui Vasian asupra mitropolitului, în timp ce Iosif spune că acuzatorul principal a fost egumenul Nil. La 3 august 1511 Vasian a condus întronizarea noului mitropolit, Varlaam.

Sfârșitul și scrierile

A adormit la 28 august 1515, la Moscova, în curtea arhiereilor de Rostov din Dorogomilovo, și a fost îngropat în catedrala Adormirii din Rostov; locul mormântului s-⁠a pierdut. În cartea de pomeniri a mănăstirii Iosif-⁠Volokolamsk, la 28 august, este însemnată pomenirea lui, căci mănăstirea primise de la el o danie de 730 de ruble.

A scris Viața Cuviosului Pafnutie de Borovsk, păstrată în două redactări, una dintre ele intrată de Sfântul Macarie în volumul pe mai al Marilor Minee. Lucrarea, amănunțită, se sprijină pe povestirile lui Iosif și ale altor ucenici ai lui Pafnutie, Inochentie și Isaia, și cuprinde una dintre cele mai vechi pomeniri ale zugravului de icoane Dionisie, care a pictat biserica mănăstirii. Inventarul mănăstirii Volokolamsk din 1545 amintește manuscrise copiate sau ținute de el: o Psaltire, un zbornic, un Irmologhion. Lui Vasian i-⁠a scris și Nikolai Bulev, medicul catolic al lui Vasile al III-⁠lea, cu îndemnuri la unirea Bisericilor catolică și ortodoxă. Nici scrisoarea, nici răspunsul lui nu s-⁠au păstrat; se cunoaște doar un răspuns anonim către Bulev.