Vasile al Seleuciei

Sfântul Ierarh Vasile al Seleuciei a fost arhiepiscop al Seleuciei de pe Calycadnus, în Isauria, și scriitor bisericesc din veacul al V-⁠lea. A fost ales episcop între anii 432 și 447, iar în 448 a luat parte la sinodul de la Constantinopol convocat de patriarhul Flavian ca să cerceteze credința arhimandritului Eutihie. Acolo a primit condamnarea lui Eutihie. În 449, la Sinodul de la Efes, supus presiunii lui Dioscor al Alexandriei, a votat pentru reabilitarea lui Eutihie și pentru caterisirea patriarhului Constantinopolului. La Calcedon a spus că se simțise obligat să se supună autorității celorlalți episcopi de la Efes; apoi a primit condamnarea atât a lui Eutihie, cât și a lui Dioscor.

Mărturisirea lui personală a rămas aceeași: un singur Hristos, deplin om și deplin Dumnezeu. Se numără printre cei care au dat formula din definiția de la Calcedon, „făcut cunoscut în două firi”. După Calcedon a rămas un luptător zelos împotriva partidei monofizite, iar în 458 s-⁠a alăturat episcopilor Isauriei într-⁠o cerere către împăratul Leon I de a pune în aplicare hotărârile de la Calcedon și de a-⁠l caterisi pe Timotei Elur, care se așezase în 457 pe scaunul Alexandriei. Aceasta este ultima știre sigură despre el; moartea lui s-⁠ar fi petrecut curând după, între 458 și 460, deși alte surse o dau după 468.

A fost un adversar hotărât al nestorianismului. Din scrierile păstrate, poate prea retorice și încărcate, se vede un om cu mare dar literar. Între ele, o omilie la Buna Vestire este un martor al unei teologii mariale dezvoltate. Este cinstit ca sfânt al Bisericii nedespărțite.