Vasile de la Moldovița

Vasile a fost ieromonah și egumen al Mănăstirii Moldovița în secolul al XV-⁠lea, duhovnic al domnului Alexandru cel Bun. Patericul îl numește Sfântul Vasile de la Moldovița. Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală; izvoarele de care dispunem nu dau o zi de pomenire.

S-⁠a născut în nordul Moldovei, în familie de țărani cu frică de Dumnezeu. Auzind de rânduiala aleasă din Moldovița, s-⁠a făcut monah acolo și i-⁠a întrecut pe mulți prin smerenie, rugăciune și înțelepciune duhovnicească. Văzându-⁠i nevoința, mitropolitul Iosif Mușat l-⁠a hirotonit preot și l-⁠a numit egumen al mănăstirii. Numele lui apare ca egumen în pomelnicul Moldoviței și într-⁠un act de danie al lui Alexandru cel Bun din 14 aprilie 1415.

Povățuia obștea cu înțelepciune, încât era căutat de monahi și de mulți credincioși. Tradiția povestește că avea darul vindecărilor și al înainte-⁠vederii. A fost sfetnic și părinte duhovnicesc al domnului, precum și al multor cuvioși și sihaștri. Avea ucenici la Muntele Athos și la Mănăstirea Studion din Bizanț, de unde a adus zeci de manuscrise bisericești. A întemeiat la Moldovița o școală de monahi cateheți și caligrafi, pentru nevoile bisericilor de la sate.

S-⁠a săvârșit cu pace, lăsând peste o sută de ucenici. Potrivit Patericului, trupul i s-⁠a găsit nestricat, iar credincioșii l-⁠au cinstit ca pe un sfânt. În 1621-1622, ieromonahul ucrainean Zaharia Copâstenski îl numea în scrierea sa Sfântul Vasile făcătorul de minuni din Moldovița. Moaștele au stat peste o sută de ani în biserica nouă, zidită în 1535; apoi, în vremuri grele, au fost ascunse într-⁠un loc tăinuit al bisericii, unde se află și azi.