Vasile de la Putna

Vasile a fost un monah caligraf și dascăl isihast, unul dintre cei cinci caligrafi aduși în 1470 de la Neamț la Putna, în vremea lui Ștefan cel Mare. Patericul îl numără printre cei care au așezat Filocalia în spațiul românesc. Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală; izvoarele de care dispunem nu dau o zi de pomenire.

Cunoștea bine scrierile Sfinților Părinți, mai ales ale marilor părinți sinaiți, începând cu Scara Sfântului Ioan Scărarul, și scrierile filocalice care circulau în mănăstirile Athosului și ale fostului Bizanț. Pentru că era el însuși isihast, știa cât folos au ele pentru monahii din Moldova. La Neamț a fost unul dintre cei mai buni dascăli isihaști ai școlii de caligrafi și a copiat mai multe cărți filocalice pentru obștea mănăstirii și pentru sihăstrii. Era și un iscusit lucrător al rugăciunii lui Iisus.

La Putna, Ștefan cel Mare i-⁠a poruncit să scrie Scara Sfântului Ioan Scărarul, ca rugătorii lui să nu fie lipsiți de o carte pe care nicio mănăstire ortodoxă nu o lăsa deoparte. Însemnarea de pe foaia 269 spune că a fost scrisă din porunca domnului, pentru mănăstirea sa din Putna, în vremea arhimandritului Ioasaf, cu mâna monahului Vasile, în anul 1472. Legătura cărții s-⁠a uzat și a fost înnoită în 1674 de ieromonahul Antonie.

A fost printre primii dascăli ai școlii de caligrafi de la Putna, a mai scris alte cărți filocalice și a format ucenici. S-⁠a mutat cu pace la Domnul către sfârșitul secolului al XV-⁠lea.