Vasile Vahnin

Preotul Vasile Petrovici Vahnin (1873-1937) a fost paroh în satul Pușkarevka, în ținutul Ecaterinoslav, și a fost împușcat în 1937, împreună cu preoții Teodor Romanovski și Iosif Cehranov. A fost proslăvit local ca sfânt mucenic în eparhia Kamianske (Biserica Ortodoxă Ucraineană) prin hotărârea Sinodului din 18 martie 2020.

S-⁠a născut la 3 martie 1873 în satul Maximilianovka, ținutul Mariupol, gubernia Ecaterinoslav, în familia unui preot. În 1897 a absolvit seminarul din Ecaterinoslav în prima categorie, la 27 iunie 1897 a fost numit psalt la biserica Sfântului Duh din satul natal, la 18 ianuarie 1898 a fost hirotonit diacon de episcopul Simeon Pokrovski și a slujit la biserica Bunei Vestiri din Ecaterinoslav. La 6 august 1899 episcopul l-⁠a hirotonit preot și l-⁠a numit paroh la biserica Sfântului Nicolae din Pușkarevka, iar din 27 noiembrie 1900 a fost și învățător de religie la școala populară din sat.

Era iubit de enoriași pentru simplitatea și mila lui, ținea fără abatere rânduiala Bisericii și îi ajuta pe cei săraci. Avea o bibliotecă mare de cărți duhovnicești, pe care le dădea să le citească oricui voia. În 1930 a fost tras pentru prima dată la răspundere pentru „activitate destructivă în colhoz”, iar la începutul anilor treizeci biserica Sfântului Nicolae a fost închisă. În 1936 s-⁠a deschis un dosar pentru că dădea certificate cu anul nașterii enoriașilor, copiate din însemnările lui din registrul parohiei, în vremea când registrele fuseseră luate de oficiile de stare civilă; a fost amendat cu 100 de ruble. În ancheta NKVD a explicat că nu a socotit aceasta infracțiune, ci datorie de preot.

La 27 septembrie 1937 a fost arestat sub acuzația de propagandă antisovietică. Dosarul spunea că de cinci ani nu lucrează nicăieri, că „sub masca religiei” face propagandă, că îi atrage pe copiii de școală, că a sfătuit părinții să nu-⁠și lase copiii să poarte cravate de pionier, că a îndemnat colhoznicii să se lepede de comuniști. La 16 noiembrie 1937 troika NKVD din regiunea Dnepropetrovsk l-⁠a condamnat la moarte, și la 19 noiembrie a fost împușcat lângă Dnepropetrovsk, împreună cu preoții Teodor Romanovski și Iosif Cehranov, și îngropat într-⁠o groapă comună necunoscută. A fost reabilitat la 13 mai 1989.

Comisia de canonizare a Sinodului a cercetat dosarele celor trei preoți la 27 februarie 2018. Sinodul i-⁠a numărat între sfinții cinstiți local ai eparhiei Kamianske la 18 martie 2020, aprobând troparul, condacul, rugăciunea și icoana.