Vasilisa

Sfânta Cuvioasă Vasilisa din Antinoe a trăit în Egipt, la sfârșitul veacului al III-⁠lea și începutul celui de-⁠al IV-⁠lea, ca soție a Sfântului Mucenic Iulian din Antinoe; amândoi sunt cinstiți ca sfinți.

După legendă, Iulian și Vasilisa, probabil din Antinoe, au fost căsătoriți de familiile lor fără voia lor. Au hotărât însă să trăiască în deplină înfrânare și să se dăruiască milosteniei creștine. Au adunat în jurul lor monahi și monahii și au făcut din casa lor un spital pentru bolnavi și nevoiași. La începutul secolului al IV-⁠lea Vasilisa a adormit. Puțin după aceea, probabil în jurul anului 304, în persecuția lui Dioclețian, Iulian a fost prins de guvernatorul Marcian și osândit la moarte. În temniță l-⁠a convertit pe Celsus, fiul lui Marcian, și pe mama acestuia, Marcanilla. Amândoi au fost executați împreună cu Iulian, cu un preot, Antonie, cu un alt om, Anastasie, și cu alte persoane. Sunt cinstiți ca sfinți și mucenici.

Cinstirea lor este veche, atestată de Martirologiul ieronimian și de calendarul de marmură al Neapolei. Moaștele lor se păstrează în bisericile Santa Maria Maggiore și San Paolo fuori le mura din Roma și în catedrala San Marco din Veneția. Atributul lor este idolul în flăcări. Pomenirea lor variază după tradiții: 6 sau 13 ianuarie, 13 februarie sau 21 iunie. Cu vremea, legenda lui Iulian a fost amestecată cu a altor sfinți cu același nume, mai ales Iulian din Tars și Iulian Gazdă.