Vasilisc (1790-1863)

Vasilisc (1790-1863) a fost nebun pentru Hristos și bătrân duhovnicesc în ținutul Uglici, regiunea Iaroslavl. Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală; a murit la 8 martie 1863.

S-⁠a născut la 2 mai 1790 în satul Konișkino, ținutul Kaliazin, gubernia Tver, în familia lui Macarie și a Eufimiei, și a avut un frate și două surori. La trei ani a paralizat și a stat doisprezece ani nemișcat. La cincisprezece ani s-⁠a întărit, a învățat să citească și citea adesea Sfânta Scriptură. În 1811, nevrând să-⁠i fie povară familiei, și-⁠a părăsit casa și s-⁠a mutat în Zaozerie, lângă Uglici, unde a învățat copiii să citească. În 1815 a plecat din Zaozerie prefăcându-⁠se mut și a pornit la drum. Pe la 1822 a ajuns la Kostroma și s-⁠a așezat într-⁠o peșteră la marginea orașului, cu doi pustnici. A purtat lanțuri, pânză de păr și o cingătoare cu ace ascuțite și și-⁠a petrecut zi și noapte în rugăciune. După ce poliția i-⁠a alungat pe pustnici, un kostromean evlavios l-⁠a găzduit, iar oamenii au început să vină la el după sfat și vindecare. Ca să scape de slava oamenilor s-⁠a așezat pe la 1825 la Mănăstirea Sfântul Nicolae din Staraia Ladoga, unde a stat șapte ani într-⁠o chilie singuratică, apoi opt ani a locuit la capela Sfântului Nicolae din Petersburg, ajutând la înfrumusețarea ei.

Viața din capitală a început să-⁠l apese, așa că s-⁠a mutat la Uglici, mai întâi în casa unui negustor, apoi într-⁠o chilie de lângă biserica Arhanghelului Mihail, la trei verste de satul Zagainovo. Locul i-⁠a plăcut atât, încât a refuzat propunerea egumenului Varsanufie de la Pustnicia Iuga de a intra într-⁠o mănăstire. A îngrijit biserica Arhanghelului Mihail și bisericile satelor din jur, multe dintre ele înnoite și împodobite cu darurile adunate de el în diferite orașe. A învățat copiii țăranilor să citească, a vorbit, s-⁠a rugat și a povățuit pe pelerinii care veneau la el. A purtat mare grijă de bolnavi și de cei posedați, care trăiau mult timp la el, iar mulți s-⁠au vindecat. Avea darul înainte-⁠vederii și mustra păcate ascunse. Era foarte înfrânat la mâncare. Ținea un caiet în care își nota spovedania și fragmente din scrierile Sfinților Părinți.

În 1861 a orbit; în decembrie 1862, simțindu-⁠se mai bine, a făcut un pelerinaj la Kașin. A adormit la 8 martie 1863 și a fost îngropat lângă altarul bisericii Arhanghelului Mihail. În biserică i se face parastas, iar obștea parohiei adună materiale pentru proslăvirea lui.