Vavila din Tars

Sfântul Cuvios Vavila din Tars a fost la început un măscărici din Tarsul Ciliciei. Dintr-⁠un om cu viață destrămată s-⁠a făcut monah și pustnic cunoscut pentru milostivire și smerenie.

Vavila trăia fără rânduială și avea două soții, Comito și Nicosia. Într-⁠o zi, intrând în biserică, a auzit la citirea Evangheliei cuvintele „Pocăiți-⁠vă, că s-⁠a apropiat Împărăția Cerurilor”. A simțit atunci cât de păgubitoare îi era viața și a vrut să lase patimile lumii și să se facă monah. Le-⁠a spus soțiilor și a vrut să-⁠și împartă averea în două, între ele. Ele însă au ales calea virtuții: și-⁠au dat averea săracilor și au îmbrăcat haina monahală. Vavila și-⁠a făcut o chilie de închidere într-⁠un zid al cetății, iar soțiile lui s-⁠au așezat în chilii, nu departe de întăriturile orașului.

Nevoitorul s-⁠a făcut cunoscut ca om „milostiv, îndurător și smerit cugetător”. Fericitul Ioan Moshu a povestit că l-⁠a cunoscut personal și că a avut mult folos duhovnicesc din convorbirile cu el. Sfântul a adormit în pace.

Povestirea despre Vavila și soțiile sale a fost pusă în „Livada duhovnicească” a lui Ioan Moshu și apoi a intrat în Marile Minee ale lui Macarie, la data de 22 februarie. Calendarul îl arată la 13 martie (dată mobilă, în stil nou), în Soborul tuturor cuvioșilor părinți care au strălucit în nevoință.