Velico Zucaici

Sfântul sfințit mucenic Velico Zucaici (1906-1942) a fost preot și profesor la seminarul din Sremski Karlovci, ucis la 23 ianuarie 1942 în masacrul din Novi Sad (Rația din Novi Sad). Pomenirea lui face parte din Soborul sfinților care au învățat și s-⁠au învățat la Școala Teologică din Belgrad, a cărui prăznuire a fost rânduită de patriarhul Porfirie în februarie 2024, în așteptarea hotărârii oficiale; este pomenit și între mucenicii din Bačka.

S-⁠a născut la 6 septembrie 1906 la Szentendre, în Ungaria. A absolvit patru clase de gimnaziu și seminarul din Sremski Karlovci, în 1928, iar Facultatea de Teologie din Belgrad în 1934. A fost numit suplinitor la seminarul din Prizren, apoi la Sremski Karlovci. La începutul războiului a trecut cu soția la Novi Sad.

Preotul Velico a fost ucis în a treia zi a sângeroasei Rații, la 23 ianuarie 1942. Protopopul din Novi Sad, Teodor Milici, paroh al catedralei, a mărturisit după război: „Două zile întregi au zăcut cadavrele celor uciși pe străzile Noului Sad, căci uciderea și jaful au durat trei zile întregi”. În Cronica bisericii catedrale din Novi Sad este păstrată povestea morții lui: la 23 ianuarie 1942, dimineața, pe la ora opt, au fost scoși din casă Sava Kerac și ginerele lui, preotul Velico Zucaici, profesor la seminarul din Sremski Karlovci, sub motiv că merg la legitimare. Au fost duși la piața de lângă cântar, unde au fost aduși ceilalți din piață și din strada Rumenka, iar de acolo, toți, în fața cazărmii din strada Ivan Milutinovici, unde au fost împușcați. Crezând că e numai o legitimare, preotul Velico, care știa bine maghiara, a cerut să fie lăsați să se întoarcă acasă, căci erau cetățeni cinstiți, pentru care garanta. Cererea n-⁠a ajutat. Când a văzut că vor fi uciși toți, i-⁠a chemat să îngenuncheze și să se roage lui Dumnezeu, ceea ce au și făcut. Pe când stăteau în genunchi la rugăciune, au fost uciși; preotul Velico a fost cel dintâi. Scena a privit-⁠o de la fereastră o femeie maghiară, care a povestit-⁠o mai târziu văduvei preotului.