Veniamin Frolov

Episcopul Veniamin Frolov (în lume Veniamin Fiodorovici Frolov, 1862 sau 1864 până în 1936) a fost episcop de Baika, vicar al eparhiei Ufa, hirotonit în taină în vremea prigoanei, închis și surghiunit pentru că a întărit credința țăranilor. Izvoarele noastre nu spun că ar fi fost trecut oficial între sfinți și nu dau zi de pomenire; el figurează în arhiva noastră ca ierarh și mărturisitor, fără o canonizare cunoscută.

Începuturile

S-⁠a născut într-⁠o familie de țărani în satul Ickinskoe din ținutul Șadrinsk, gubernia Perm; satul exact nu se poate stabili, iar anul nașterii este nesigur: un proces-⁠verbal din 1929 îi dă vârsta de șaizeci și șase de ani, iar în actul de acuzare din 1930 este scris de mână anul 1864. Registrele bisericești din 1861-1863 nu cuprind nașterea lui. A terminat școala satului și în 1878 a rămas orfan și a trebuit să-⁠și părăsească locurile.

A trăit la Perm. În 1880 a fost primit ca novice la casa arhierească, în 1882 a fost numit psalt la biserica Crucii a casei arhierești și hirotonit ipodiacon, iar în 1886, cu binecuvântarea episcopului Nafanail al Ecaterinburgului, a intrat în corul arhieresc. În 1890 sau 1892 a fost tuns monah, apoi făcut ierodiacon și ieromonah. A fost trezorierul și apoi econom al casei arhierești. A fost apoi egumen al mănăstirii de bărbați ciuvașe Maica Domnului Hodighitria, lângă Bugabașevo, pe care a condus-⁠o treisprezece ani, lucrând la luminarea ciuvașilor și zidind o biserică de piatră. În 1907 a primit crucea de piept dată de Sfântul Sinod. În iulie 1910 a luat parte la primirea marii cneaghine Elisabeta Feodorovna, venită să se închine la icoana făcătoare de minuni a Sfântului Nicolae de la Berezovo. A fost protopop al mănăstirilor din cercul al doilea al eparhiei Perm, a primit rangul de arhimandrit, iar la 30 august 1915 a fost hirotonit episcop de episcopul Andrei (Uhtomski) al Ufei, în mănăstirea Hodighitria.

Episcop în vremea prigoanei

După jefuirea mănăstirii, în 9-11 noiembrie 1917, a trăit în satul Papanovka, iar din noiembrie 1918 într-⁠o fostă mănăstire de maici, Sfântul Gheorghe, din Usa-⁠Stepanovka, transformată în artel agricol monahal. Tainic hirotonit episcop de Baika, vicar al Ufei, de episcopii Trofim (Iacobciuc) și Irineu (Șulmin), s-⁠a împotrivit mișcării reînnoitoare, a hirotonit preoți dintre țărani și a scris îndemnuri către credincioși. În 1924 a fost arestat și dus la Ufa, dar eliberat în același an din pricina vârstei. A privit cu neîncredere hirotoniile tainice de episcopi pentru Ufa făcute de episcopul Andrei în 1926, în surghiun.

În 1926 s-⁠a retras și a trăit la mănăstirea Sfântul Gheorghe. În 1928 artelul a fost desființat, iar monahii alungați. La invitația credincioșilor, bătrânul episcop, aproape orb, a locuit la Baika, slujind din când în când în biserica Sfântului Arhanghel Mihail. La 14 noiembrie 1929 a fost arestat sub învinuirea că „s-⁠a ocupat cu râvnă de refacerea simțirii religioase între țărani”, ceea ce ar fi dus la „zădărnicirea colectivizării”. Nu s-⁠a recunoscut vinovat. La 26 februarie 1930 a fost osândit la cinci ani de lagăr, schimbați în surghiun în Ținutul de Nord, unde a trăit în 1931 la Onega. La 7 aprilie 1934 a fost eliberat mai devreme din pricina infirmității.

Sfârșitul

A trăit la Ufa, îngrijit de Biserică, bătrân și bolnav. A adormit la 7 octombrie 1936 și a fost îngropat în cimitirul din cartierul Kirov al Ufei. Vestea mitropolitului Manuil (Lemeșevski), că ar fi trăit încă în 1956 în Iakuția, pare apocrifă. A fost reabilitat la 31 iulie 1989.