Veniamin Malîșev

Veniamin Malîșev a fost un schimonah din chiliile ruse de pe Athos, cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală. S-⁠a născut în 1865, într-⁠o familie de țărani din ținutul Orlov, gubernia Viatka. În 1884, la nouăsprezece ani, a plecat în pelerinaj la Ierusalim și pe Athos și, văzând înalta viață monahală de acolo, a rămas la Mănăstirea Sfântul Pantelimon. A fost tuns rasofor la 12 aprilie 1886, cu numele Veniamin, și a slujit la trapeză și la reprezentanța mănăstirii din Karyes.

În 1887 a plecat în Rusia, la Pustia Tihonov, dar în 1890 s-⁠a întors pe Athos și s-⁠a așezat într-⁠o colibă de sihastru la Kaliagra. Acolo a trăit mai bine de patruzeci de ani în închidere deplină și a primit schima, păstrându-⁠și numele. Părintele Flegont (Lebedev) îl numește în jurnalul său vestitul sihastru de la Kaliagra. Un ieromonah din Vladimirovka îl descrie ca asceză aspră, om al rugăciunii lui Iisus, cu o pace sufletească neobișnuită, care mângâia și vindeca durerile sufletești ale celor ce veneau la el.

Printre ucenicii lui s-⁠au numărat egumenul schitului Sfântul Ilie, părintele Ioan (Getmanenko), și duhovnicul Rusicului, părintele Agatodor (Budanov). A fost împotriva învățăturii numite slăvitorii Numelui, dar a cerut ucenicilor să nu se amestece în dispute teologice și să nu se pună împotriva celor rătăciți.

Din 28 septembrie 1932, grav bolnav de hidropizie, a stat în spitalul Rusicului. Acolo a avut o lungă convorbire cu Cuviosul Siluan și a rămas adânc mișcat de ea. A adormit la 2 martie 1933 și a fost înmormântat în cimitirul frăției.