Visarion

Visarion de la Mănăstirea Dionisiu, cu numele de mir Evanghelos Zarkadis, fiul lui Gheorghe, s-⁠a născut în 1878 la Halkida, în Eubeea. Tânăr, a văzut în vedenie pe Sfânta Mare Muceniță Parascheva, care l-⁠a mângâiat pentru o întâmplare familială dureroasă și i-⁠a spus că va fi monah. A venit la Mănăstirea Dionisiu în 1903 și a fost tuns monah acolo în 1906. S-⁠a deosebit ca monah cu multă smerenie, credință fierbinte și simplitate fericită. Ca econom la metocul mănăstirii de la Marianà din Halkidiki a primit vizita Sfântului Înaintemergător, care i-⁠a arătat locul unei biserici căzute, pe care Visarion a ridicat-⁠o. Altă dată, în noaptea Învierii Domnului, când era silit să rămână la metoc, a auzit o melodie cerească și a simțit o mireasmă negrăită, iar Sfântul Înaintemergător l-⁠a mângâiat din nou. Odată l-⁠a văzut pe Sfântul Înaintemergător mustrându-⁠l că a lăsat candela stinsă.

Aflat pe la metocuri, a presimțit apropierea sfârșitului. Și-⁠a luat rămas bun de la prieteni și cunoscuți și s-⁠a întors la mănăstire ca să moară. A ajuns cu bucurie. Mulțumea fierbinte Sfântului Înaintemergător care l-⁠a ajutat și în această dorință, să-⁠și încheie viața în mănăstirea sa. După întoarcere a mai rămas două zile, și-⁠a luat rămas bun de la toți părinții și s-⁠a împăcat cu ei. Era viteaz, adevărat, cinstit, harnic și neprefăcut. Odată, la metocuri, a provocat fără frică pe turci să-⁠l omoare, ca să fie numărat între mărturisitorii credinței; dar a ajuns un martir zilnic al conștiinței. A adormit întru Domnul la 24 august 1952. Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.