Vladimir de la Belopesoțk

Sfântul Cuvios Vladimir de la Belopesoțk, numit și Vladimir al Serpuhovului, a fost întemeietorul și întâiul egumen al mănăstirii Belopesoțk, lângă Kașira, la sfârșitul secolului al XV-⁠lea.

S-⁠a născut în jurul anului 1450, la Rjev, și se numea în lume Vasile. Potrivit tradiției, era fiu de boier și s-⁠a dedicat mai întâi slujbei de voievod, probabil în slujba cnejilor din Tver. Sinodicul mănăstirii, alcătuit în 1645, înseamnă neamul lui, optzeci și opt de nume. Pe vremea aceea, pentru un om de neam ales drumul monahal era mai greu decât pentru un țăran, căci întâmpina împotrivirea rudelor și trebuia să intre într-⁠un mediu străin. A primit tunderea la mănăstirea Varlaam-⁠Hutîn din apropiere de Novgorod și apoi a plecat să întemeieze o mănăstire a sa lângă Kașira. Nu se știe cât a rătăcit în căutarea locului. În vremea lui s-⁠au ridicat o biserică de lemn a Sfintei Treimi și chilii; clădiri de piatră nu au fost, ceea ce arată că mănăstirea nu avea mijloace deosebite.

Anul, ziua și ceasul morții lui nu se cunosc. Letopisețul mănăstirii din 1868 spune că a trăit șaptezeci și doi de ani, iar condica ținutului Kașira din 1578-1579 notează că „începătorul și ziditorul, starețul Vladimir” a fost îngropat „la Treime, sub pridvor”. Cinstirea locală există la mănăstire cel mai târziu pe la mijlocul veacului al XVII-⁠lea; în 1645, protoiereul catedralei din Kașira, Mitrofan, a dăruit o pânză pentru mormântul egumenului. Cinstirea nu s-⁠a întins în afara mănăstirii. În 1998, la împlinirea a cinci sute de ani de la întemeierea mănăstirii, cu binecuvântarea mitropolitului Iuvenalie al Krutițk și Kolomnei, sfântul a fost trecut la cinstire locală, s-⁠au scris o icoană, un tropar și un condac. Moaștele lui se află sub lespede, în biserica Sfintei Treimi a mănăstirii.

Sfântul este pomenit la 15 iulie, ziua numelui lui, în amintirea Sfântului Vladimir, cel întocmai cu Apostolii, și, după stilul nou, la 5 septembrie (dată mobilă) în Soborul sfinților din Moscova.