Vladimir de Vladimir

Sfântul Binecredincios Vladimir de Vladimir a fost fiul marelui cneaz Gheorghe (Iuri) Vsevolodovici, mort ca mucenic în fața Porților de Aur ale Vladimirului, la 2 februarie 1238, la năvălirea tătarilor.

S-⁠a născut în jur de 1215, la Vladimir, în familia marelui cneaz Gheorghe (Iuri) Vsevolodovici. Mama lui era Sfânta Binecredincioasă Muceniță Agafia a Vladimirului, iar bunicul, Vsevolod al III-⁠lea Cuibul Mare. După întoarcerea tatălui pe tronul din Vladimir, în februarie 1218, Vladimir a luat parte la mari ceremonii bisericești, între care hirotonia Sfântului Mitrofan, episcopul Vladimirului, în 1227, și mutarea moaștelor Sfântului Mucenic Avraam din Bulgaria la mănăstirea Adormirii din Vladimir, în 1230. În 1236 tatăl l-⁠a însurat pe el și pe fratele său Mstislav; soția lui era Sfânta Mucenică Hristina (1219-1238).

La mijlocul lui ianuarie 1238, împreună cu voievodul Filip Nianka, a apărat Moscova împotriva oștilor lui Batu, dar a fost luat prizonier. La 2 februarie tătarii l-⁠au adus la Porțile de Aur ale Vladimirului, cu fața tristă, dar neînfricat. După ce locuitorii au refuzat să predea cetatea, a primit moartea mucenicească de mâna lor, nu departe de porți. După plecarea năvălitorilor, supraviețuitorii i-⁠au găsit trupul și l-⁠au îngropat în catedrala Adormirii, lângă frații Mstislav și Vsevolod, uciși la apărarea cetății. Pe stâlpul din stânga al arcului Porților de Aur s-⁠a scris o inscripție, probabil în amintirea locului morții sale, „Iurievici”, pe care N. N. Voronin a datat-⁠o la 2 februarie 1238.

În a doua jumătate a veacului al XVII-⁠lea, moaștele lui, ale lui Mstislav și Vsevolod și ale cneazului Teodor-⁠Iaroslav se aflau în paraclisul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe. La restaurarea catedralei, în 1882, mormintele au fost cercetate. La începutul secolului al XX-⁠lea racla cu moaștele era într-⁠un altar lateral. Numele lui a fost scris în sinodicul mitropoliei și pomenit nu numai la Vladimir, ci și la Moscova; în sinodicul catedralei Adormirii din Kremlin s-⁠a rânduit cântarea „veșnica pomenire” pentru cneazul Vasilko Konstantinovici și cneazul Vladimir Iurievici, uciși de Batu. Un hrisov al țarului Ioan cel Groaznic rânduia o parastasă anuală pentru marele cneaz Gheorghe și fiii săi Vladimir, Vsevolod și Mstislav, la 7 februarie. Canonizarea a fost confirmată prin trecerea numelui său în Soborul sfinților din Vladimir, în 1982. Praznicul sfântului este rânduit la 4 februarie și la 23 iunie, în Soborul sfinților din Vladimir; pagina nu arată stilul în care este dată prima dintre date.