Vladimir Vorobiov

Vladimir Nikolaevici Vorobiov (1876-1940) a fost protoiereu mitrofor al Bisericii Ortodoxe Ruse, predicator, duhovnic și prieten al multor oameni de știință și artiști din Moscova, arestat de trei ori și mort în închisoarea din Spassk-⁠Tatarski (azi Bolgar). Bunicul protoiereului Vladimir Vorobiov, rectorul Universității Ortodoxe Umanistice Sfântul Tihon. Izvoarele de care dispunem nu consemnează nicio canonizare a lui. Îl numim în arhiva noastră mărturisitor pentru ce a răbdat, dar nu avem un act de proslăvire; nu putem spune aici că este sfânt canonizat.

Tinerețea și slujirea

S-⁠a născut în satul Lopuhovka din ținutul Atkarsk, în familia unui țăran. În 1899 a absolvit seminarul din Saratov, s-⁠a căsătorit cu Olga Kuznețova și a fost hirotonit diacon, apoi preot. În 1899-1910 a slujit la mănăstirea de maici Tihvin din Kraișevo. În 1910-1914 a studiat la Institutul Arheologic din Moscova. Din 1910 a slujit în biserica de casă cu hramul icoanei „Bucuria tuturor celor ce se întristează” a Frăției Împărătesei Cerurilor de pe bulevardul Zubovski din Moscova, repartizată bisericii Adormirea din Kazaki, la Poleanka.

După 1917 a mustrat în predici represiunile noii puteri. Înaintea unui te-⁠deum pentru decretul despărțirii Bisericii de stat, a spus, pe scurt, către locuitorii Smolnîi că nu li se vor supune niciodată: Biserica va împlini toate tainele și slujbele, iar dacă îi vor lua bisericile, va sluji în case și în subterane; dacă le vor lua antimisele, vor sluji fără ele, cu binecuvântarea episcopilor; dacă le vor lua vasele sfinte, vor aduce jertfa Trupului și Sângelui Domnului în vase de casă. Fără aceasta nu pot trăi, căci Sfânta Euharistie dă bucurie, avânt nepământesc și putere să lupte și să sufere cu bărbăție. Persecuția și chinurile nu le sperie, trupurile lor schilodite vor străpunge conștiința prigonitorilor, și biruința lui Hristos asupra noului păgânism va fi nendoielnic a lor.

Din 15 octombrie 1918 până în decembrie 1924 a fost starețul bisericii Sfântul Nicolae din Plotniki, pe Arbat, unde a început slujirea după moartea protoiereului Iosif Fudel. A fost predicator cunoscut, duhovnic și prieten al unor oameni de știință, filosofi și oameni de cultură și a fost apropiat de mitropolitul Petru (Poleanski). A cinstit în chip deosebit icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Stăpânitoarea” și mergea adesea la Kolomenskoe să citească acatistul înaintea ei. Din 12 decembrie 1923, prin hotărârea Sfântului Sinod, a fost numit membru al consiliului eparhial din Moscova pe lângă patriarhul Tihon.

Arestările

A fost arestat la 10 decembrie 1924, sub învinuirea că „a dus sistematic agitație antisovietică printre masa credincioșilor, răspândind zvonuri false despre persecuțiile puterii sovietice împotriva Bisericii și a slujitorilor cultului și despre amestecul unor state străine în apărarea Bisericii”. A fost închis la Butîrki. Prin hotărârea colegiului OGPU din 14 martie 1925, a fost eliberat sub obligația de a nu părăsi orașul, în ziua icoanei „Stăpânitoarea”. Ancheta a continuat în legătură cu un dosar de grup, „dosarul arhiepiscopului Petru (Rudnev)”, iar la 16 mai 1925 dosarul a fost închis, „fiindcă anchetarea nu a confirmat fapta”.

Din 1925 până în noiembrie 1930 a slujit iar la biserica Sfântul Nicolae din Plotniki și a fost protopop al circumscripției Dorogomilov. Ca altarnic la protoiereul Vladimir a slujit specialistul în mecanică teoretică Nicolae Buhgolț, mai târziu șef de catedră de mecanică teoretică la MEI și la Universitatea din Moscova. Savantul Vladimir Șelkaciov, enoriaș al bisericii, își amintea că părintele Vladimir avea toate darurile Duhului Sfânt, dragoste, pace, bucurie, că în parohia lui se aflau pictorul Nesterov cu toată familia, pianistul Igumnov, profesor la Conservator, și alți oameni cunoscuți sau simpli, și că predicile lui, rostite nu doar după Liturghie, ci și după fiecare priveghere, erau adânci, dar și limpezi pentru toți. În 1927 a primit mitra din partea locțiitorului de patriarh, arhiepiscopul Serafim (Samoilovici). În primăvara lui 1928 a fost trimis, cu arhiepiscopul Iuvenalie (Maslovski), la Iaroslavl, la negocieri cu mitropolitul Agafangel (Preobrajenski), și după convorbirea cu ei, mitropolitul Agafangel, greu bolnav, s-⁠a împăcat cu locțiitorul de patriarh, mitropolitul Serghie (Stragorodski).

A fost arestat a doua oară la 4 noiembrie 1930, la Moscova. A stat la Lubianka, apoi la Butîrki. La 3 septembrie 1931 a fost osândit de colegiul OGPU, învinuit că ar fi participat la „organizația contrarevoluționară unională «Biserica adevărat-⁠ortodoxă»” (art. 58-3 și 58-11), la zece ani de lagăr, socotiți din 4 noiembrie 1930. Din 1931 a fost la Svirlag, în Lodeinoe Pole, regiunea Leningrad. La 21 octombrie 1932 a fost scos din lagăr pentru boală de inimă și surghiunit la Kazan, la Spassk-⁠Tatarski, redenumit Kuibîșev în 1935 (azi Bolgar).

La 24 august 1938 a fost arestat a treia oară, în urma unei denunțuri calomnioase. A fost învinuit că ar fi fost participant și unul dintre conducătorii unei „organizații popești-⁠monarhiste” din Moscova, ar fi aparținut „partidului slăvitorilor Numelui”, ar fi organizat un alt partid, ar fi pregătit grupuri teroriste, ar fi colaborat cu eserii și ar fi simpatizat cu Troțki și Buharin. A fost închis la Spassk. Un coleg de celulă eliberat povestea că părintele Vladimir era foarte bun, îi plângea pe toți, îi încuraja și avea dragostea tuturor; unui tătar, pentru care nu se găsise loc în celula înghesuită, i-⁠a dat loc pe patul său, lângă el. În închisoare s-⁠a făurit încă un dosar de „agitație antisovietică” în interiorul închisorii, trimis spre judecată „ședinței speciale”. Cel mai probabil l-⁠ar fi așteptat împușcarea, dar forma grea de detenție și vârsta nu mai tânără i-⁠au înfrânt sănătatea și a murit la 16 februarie 1940, „din paralizie a inimii”, în închisoarea nr. 7 din Kuibîșev (fostul Spassk-⁠Tatarski, azi Bolgar), în Tatarstan. A fost îngropat pe aleea cea mai apropiată de închisoare. Nepotul său, protoiereul Vladimir Vorobiov, spune că era limpede că sentința de moarte era hotărâtă și că, dacă nu murea în închisoare, probabil ar fi fost împușcat.