Vriena din Nisibis

Sfânta Cuvioasă Vriena din Nisibis a fost egumenă a unei mănăstiri de maici din Nisibis, în Mesopotamia, și a adormit în pace în anul 318.

După o părere, ea ar fi mama Sfântului Fantin, făcătorul de minuni din Tesalonic, pomenit în aceeași zi, însă anii lui Fantin țin de veacurile al IX-⁠lea și al X-⁠lea. Era egumenă a unei mănăstiri din Sivapol (Nisibis), iar sub îndrumarea ei viețuiau cincizeci de călugărițe. Regula mănăstirii era aspră, cu posturi și priveghere lungi. După rânduiala celei dintâi egumene, Platonida, vinerea toate surorile își lăsau ascultările, se adunau la biserică și se rugau și citeau Sfânta Scriptură de dimineața până seara.

Când au venit la Sivapol căpeteniile oștilor împăratului Dioclețian, Selin și Lisimah, călugărițele au fugit din oraș și s-⁠au ascuns în munți. În mănăstire au rămas doar Vriena, Tomaida și Fevronia. Vriena a întărit-⁠o pe Fevronia pentru nevoința muceniciei, iar după moartea ei i-⁠a îngropat moaștele în mănăstire, și de la ele au început să curgă minuni. Către mănăstire au început să vină mulți pelerini. Când Sfântul Iacob, episcopul Nisibisului, a vrut să mute moaștele Fevroniei în catedrală, sfânta a arătat prin semne minunate că vrea să rămână în mănăstire, iar episcopul a putut lua numai o părticică, la rugăciunea Vrienei. Vriena a adormit în pace în anul 318, la paisprezece ani după moartea mucenicească a ucenicei ei. Știrile despre ea vin din Viața Sfintei Mucenițe Fevronia, nepoata și fiica ei duhovnicească. În Cipru, în satul Mandria din zona Pafosului, există o biserică închinată Cuvioasei Vriena.

Sfânta este pomenită la 13 martie (dată mobilă, în stil nou), în Soborul tuturor cuvioșilor părinți care au strălucit în nevoință.