Vuillerme din Léaval

Vuillerme din Léaval (în italiană Guglielmo de Léaval) este cinstit ca fericit în Biserica Romano-⁠Catolică, ca paroh la Morgex, în Valle d'Aosta. Cultul lui a fost confirmat de papa Pius al IX-⁠lea în 1877.

O tradiție fără sprijin în documentele istorice spune că ar fi trăit în veacul al VII-⁠lea și ar fi fost preot și al doilea paroh la Morgex. Este socotit din nobila casă de Léaval, dar nu se cunosc mărturii despre familie mai vechi de 1295. Cultul lui la Morgex este atestat de la începutul veacului al XV-⁠lea: procesele-⁠verbale ale vizitelor pastorale din 1414 și 1416 amintesc, printre moaștele bisericii, o lingură și fragmente dintr-⁠o cupă de lemn a lui. S-⁠a crezut că este îngropat în biserica parohială, lângă un altar numit al Fericitului Guglielm, unde cu încuviințarea episcopului se slujea de două ori pe săptămână. Mormântul a fost găsit întâmplător în 1687, la reclădirea bisericii, și s-⁠au aflat și un potir și un disc de cositor, datate de un expert, în 1986, în veacurile al XII-⁠lea și al XIII-⁠lea. Un studiu așază și existența fericitului în aceeași vreme.

Tradiția laudă sfințenia, castitatea și nevoința lui și povestește minuni: apa de izvor dată bolnavului s-⁠a prefăcut în vin; la o liturghie de Crăciun un cor nevăzut de îngeri a răspuns rugăciunii lui; a salvat prin rugăciune un om căzut într-⁠o prăpastie; la ceasul morții clopotele din Morgex ar fi sunat singure. În 1876 s-⁠a deschis un proces canonic, iar papa Pius al IX-⁠lea a confirmat cultul la 15 februarie 1877, cu titlul de fericit. Veacul în care a trăit rămâne, așadar, nesigur.