Walfrid

Walfrid (Walfridus sau Wolfryt) a fost un locuitor din Bedum, în provincia Groningen, din Țările de Jos, care a trăit în secolul al X-⁠lea și poate al XI-⁠lea. Este cinstit ca mucenic.

După viața lui, a adus creștinismul în Bedum și a așezat o rânduială de drept. A început și întărirea digului Wolddijk, care înconjoară Bedum. Cea mai veche biserică din Bedum îi poartă numele, iar întemeierea ei este legată de reînhumarea lui între 1025 și 1050. Se spune că ar fi fost ucis împreună cu fiul său, Radfrid, într-⁠o incursiune a normanzilor. Familia a trebuit să răscumpere trupul lui Walfrid ca să-⁠l poată îngropa, iar trupul lui Radfrid a fost găsit în împrejurimile Bedumului. Pe locul mormintelor lor s-⁠a ridicat o capelă, și amândoi au fost cinstiți ca martiri. Pe un teren de pe Kapelstraat 2 din Bedum s-⁠au găsit rămășițele unei capele Walfrid din jurul anului 1200; alt izvor pomenește o capelă Radfrid pe aceeași stradă, cu rămășițe descoperite în 1934, dar nu e limpede dacă este aceeași capelă.

Legenda povestește despre felurite minuni la mormântul lui Walfrid, iar prin acest pelerinaj Bedum a ajuns unul dintre cele mai mari locuri de pelerinaj din nordul Țărilor de Jos. Se spune și că el mergea zilnic pe jos, împreună cu fiul, la biserica Sfântul Martin din Groningen și că a ridicat un pod peste râul Hunze, la locul unde avea să fie Noorderhoogebrug.

Este un sfânt local al Apusului; nu cunoaștem o canonizare sinodală ortodoxă, iar sursa este în mare parte legendară.