Waltger

Sfântul Waltger (Wolderus sau Walter) a fost un nobil saxon, întemeietorul mănăstirii imperiale Herford, în Westfalia, și socotit și întemeietorul orașului Herford. A murit la 16 noiembrie 825 la Herford. După o părere, a întemeiat mănăstirea în jurul anului 789; după alta, în anii 830.

Existența lui istorică a fost multă vreme pusă la îndoială de unii cercetători, care vedeau în el o figură legendară, folositoare stareței din Herford. Descoperirea în 1949 a temeliilor de la Müdehorst, în cartierul Dornberg din Bielefeld, a întărit însă mult afirmațiile din Viața lui, „Vita sancti Waltgeri”, scrisă în cercul mănăstirii Herford (în secolul al XIII-⁠lea sau al XIV-⁠lea, de monahul Wigand). Ruinele arată un tip de biserică obișnuit pentru epoca în jurul anului 800 în Saxonia. Astăzi existența lui istorică este în general recunoscută.

După Viața lui, bunicul lui Aldolf s-⁠a convertit sub Carol cel Mare, iar tatăl se numea Dedda. Waltger venea probabil dintr-⁠o familie de nobili saxoni cu legături bune la curtea carolingiană. Pe linie maternă îi aparținea o moștenire la Bielefeld-⁠Kirchdornberg. A încercat mai întâi să întemeieze la Müdehorst un așezământ de canonese, care la început nu a reușit. În 838, spune o altă sursă, a dat mănăstirea împăratului Ludovic Piosul, care a pus-⁠o sub autoritatea mănăstirii de maici Notre-⁠Dame din Soissons. Este înfățișat în haină de conte, cu un model de biserică, uneori cu spice, strugure sau o pasăre care îi aduce un pește. Se pomenește la 16 noiembrie. Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.