Xenia din Tver

Sfânta Binecredincioasă Xenia din Tver, Xenia Iurievna (în monahism Maria, † 1312, Tver), a fost a doua soție a marelui cneaz al Vladimirului Iaroslav (Atanasie) Iaroslavici, nora binecredinciosului mare cneaz Alexandru Nevski, mama binecredinciosului cneaz Mihail Iaroslavici al Tverului și a Cuvioasei Sofia a Tverului. Cele mai multe izvoare o socotesc fiica unui boier din Novgorod, după vestea cronicii despre căsătoria din 1265, la Novgorod, a lui Iaroslav Iaroslavici, aflat atunci pe scaunul cnezatului: „și a luat de soție pe fiica lui Iuri Mihailovici”. După o povestire mai târzie, despre mănăstirea Otroci din Tver (a doua jumătate a veacului al XVII-⁠lea), Xenia era fiica unui paraclisier din satul Edimonovo, lângă Tver. Pentru Iaroslav, căsătoria cu ea era a doua; numele primei soții, pierite în 1252 la cucerirea Pereslavlului-⁠Zalesski de către mongoli, nu se știe.

Xenia a părăsit orașul natal, se pare, în 1268, când Iaroslav a plecat de la Novgorod, lăsând acolo un locțiitor, la Vladimir. Până atunci născuse două fiice. La sfârșitul lui 1271, pe drumul de întoarcere din Hoardă, Iaroslav a murit, iar trupul lui a fost adus la Tver. Xenia și primul episcop al Tverului, Simeon, l-⁠au îngropat în biserica Sfinților Cosma și Damian. În iarna 1271/72 Xenia l-⁠a născut la Tver pe fiul ei, Mihail. După Viața pe larg a binecredinciosului cneaz Mihail al Tverului, alcătuită în jurul anilor 1319-1320 de egumenul mănăstirii Otroci din Tver, Alexandru, Xenia a luat parte activă la creșterea fiului ei: „a crescut-⁠o preasfânta mamă, înțeleaptă, în frica Domnului și l-⁠a învățat sfintele cărți și orice înțelepciune”. După moartea lui Iaroslav a devenit cneaz al Tverului fiul lui vitreg, Sviatoslav (1271-1282/85). În 1282 Xenia și-⁠a măritat fiica cea mare cu Iuri Lvovici, fiu de cneaz din Holm și Halici, viitorul cneaz al Haliciului și Volîniei.

În 1285, în locul bisericii de lemn a Sfinților Cosma și Damian din Tver, Mihail, în vârstă de treisprezece ani, mama sa Xenia și episcopul Simeon au pus temelia noii catedrale de piatră a Schimbării la Față (sfințită de Simeon în 1287). După moartea lui Simeon, în 1289, Xenia, cu fiul și cu boierii, egumenii, preoții și clericii, a ales pe scaunul Tverului pe egumenul mănăstirii de obște a Maicii Domnului, Andrei, fiul cneazului lituanian Gherden, și l-⁠a trimis la Kiev să fie hirotonit. În 1293 s-⁠a călugărit sora mai mică a lui Mihail, Cuvioasa Sofia, care a întemeiat la Tver o mănăstire de fecioare în cinstea Sfântului Atanasie al Alexandriei, ocrotitorul tatălui ei. Se poate ca Xenia să fi luat parte la alegerea miresei lui Mihail, prințesa Anna Dmitrievna din Rostov; nunta a avut loc în catedrala Schimbării la Față la 8 noiembrie 1294 și a pus capăt vrajbei dintre stăpânitorul Tverului și cnejii Rostovului.

La sfârșitul vieții Xenia a primit monahismul, apoi schima. După părerea unor cercetători, a fost tunsă îndată după nunta lui Mihail cu Anna, la 21 noiembrie 1294, de sărbătoarea Intrării în Biserică a Maicii Domnului, dar sunt semne că a primit tunderea mai târziu, puțin înainte de moarte. După Viața lui Mihail al Tverului, în 1304 mitropolitul Maxim l-⁠a rugat pe cneazul moscovit Gheorghe (Iuri) Danilovici să nu ceară de la han marea domnie a Vladimirului, invocând autoritatea Xeniei: „mă pun chezaș pentru tine cu cneaginea, mama cneazului Mihail: ce vei voi din moșia voastră, îți va da”. Mitropolitul nu pomenește monahismul cneaghinei. Într-⁠o epistolă a patriarhului Nifon I al Constantinopolului către marele cneaz Mihail, din 1310/11, patriarhul a binecuvântat și pe „mama iubitoare de Dumnezeu” a cneazului, fără s-⁠o numească monahie. Xenia și Mihail sunt zugrăviți înaintea lui Hristos într-⁠o miniatură a unui manuscris tverian al Cronicii lui Gheorghe Amartol, din sfârșitul veacului al XIII-⁠lea sau începutul celui de-⁠al XIV-⁠lea; cneaghina e înfățișată în haine laice. Xenia a fost îngropată în cripta cnejilor tverieni din catedrala Schimbării la Față.

Cinstirea locală a început, probabil, după moartea ei și s-⁠a întărit după moartea lui Mihail, în 1318; amintirea mamei și a fiului a fost de la început legată. Mitropolitul Sfântul Petru îl învăța pe tânărul cneaz Dimitrie Ochii Cumpliți († 1326), nepotul Xeniei, devenit cneaz al Tverului în 1318: „Nu vă lăsați duși de lipsă de frică (de Dumnezeu); bătrânii își aduc bine aminte cum era pe vremea marelui cneaz și a mamei lui; aceia să-⁠i amintească celor tineri”. Viața lui Mihail, scrisă de un contemporan, o amintește pe Xenia și o înfățișează ca pe o mare cneaghină cu autoritate înaltă. În slujba lui Mihail al Tverului sunt cântări închinate Xeniei, în primul canon (glasul 8), alcătuit după părerea unor cercetători în veacul al XIV-⁠lea sau al XV-⁠lea: „Din sfântul pântece al preaînțelepții Axinia te-⁠ai născut, fericite, cu care te fericim, mucenice preălăudat, mântuiește cetatea ta, poporul care te cântă”. În 1765 rectorul seminarului din Tver, arhimandritul Macarie (Petrovici), a scris o nouă redactare a Vieții lui Mihail, în care a vorbit mult despre Xenia, numind-⁠o „mângâierea cetății și acoperământul și nădejdea întregii patrii”. Numele ei e pomenit în acatistul cneazului Mihail din 1883 și în slujba tuturor sfinților din Tver, alcătuită de mitropolitul Alexei (Konoplev) între 1978 și 1988, ca și în slujba tuturor sfinților ruși. La începutul secolului XXI preotul din Tver Gheorghe Belodurov a scris troparul și condacele Xeniei, iar o autoare din Moscova, A. S. Prutkova, a scris Viața Xeniei, slujba, acatistul și rugăciunea către binecredincioasa cneaghină (nepublicate).

Sfânta Xenia este pomenită la 18 iulie, odată cu Soborul sfinților din Tver (data se mută), în stil nou.