Zevedeu

Zevedeu a fost tatăl Sfinților Apostoli Iacov și Ioan, pomenit în Evanghelii. Nu se știe mult despre viața lui.

Cine era

Potrivit celor patru Evanghelii, Zevedeu a fost tatăl a doi apostoli ai Domnului, Iacov și Ioan. Era pescar și trăia în Betsaida sau în apropiere, pe malul lacului Ghenizaret. Numele lui înseamnă „dar al lui Dumnezeu”. După Evanghelii, soția lui a fost, cu mare probabilitate, Salomeea, una dintre femeile care au stat lângă Cruce și au fost la mormânt. Evangheliile arată că familia era destul de înstărită, deși trăia din munca mâinilor: Marcu pomenește că avea lucrători plătiți, iar fiul lui Ioan era cunoscut de arhiereu.

În Evanghelii

Zevedeu apare în Evanghelii doar o dată, în Matei 4 și în Marcu 1, într-⁠o corabie cu fiii săi, cârpind mrejele. Când Domnul i-⁠a chemat pe Iacov și pe Ioan, ei au lăsat corabia și pe tatăl lor și au mers după El. Zevedeu a rămas în barcă, cu lucrătorii, și Evangheliile nu spun că ar fi pus piedică. Dacă nu a fost el însuși ucenic, unii socot că a fost, ca Simeon Primitorul de Dumnezeu, dintre cei care așteptau mângâierea lui Israel. Nu se știe cum s-⁠a încheiat viața lui; se crede că a murit înainte de patimile Domnului.