Zevin din Siria

Sfântul Cuvios Zevin din Siria a fost pustnic în Siria, în veacul al V-⁠lea, într-⁠un grup de nevoitori al căror povățuitor a fost Sfântul Ioan, ucenic al Sfântului Limniu.

Ioan trăia pe un deal bătut de vânturi, hrănindu-⁠se numai cu pâine și sare și purtând lanțuri grele; când cineva a sădit un migdal pe deal, ca să se poată adăposti la umbra lui, a poruncit să-⁠l taie, ca să nu dea trupului nicio odihnă. Pe aceeași cale au mers Moise, Antioh și Antonin. Zevin, care s-⁠a nevoit pe același munte, a ajuns la adâncă bătrânețe și nu a stat niciodată jos în timpul rugăciunii, ci doar se sprijinea uneori într-⁠un toiag. Locuitorii din jur îl cinsteau și primeau ajutor mare prin rugăciunile lui. Ucenicul său Policronie petrecea zi și noapte în post și priveghere; n-⁠avea lanțuri, dar la rugăciune își punea pe umeri o rădăcină grea de stejar, dezgropată de el însuși. Prin rugăciune a cerut ploaie în vreme de secetă și a umplut cu untdelemn un vas de piatră pentru cei în nevoie. Cu Policronie a viețuit ucenicul Moise, care i-⁠a urmat asprimea vieții. Alt ucenic, Damian, s-⁠a retras la mănăstirea numită Iera și nu avea în chilia lui decât o mică cutie cu linte, din care se hrănea.

Toți au adormit în pace, în veacul al V-⁠lea, în Siria. Sfântul Zevin este pomenit la 8 martie (dată mobilă, în stil nou).