Zoora

Zoora (în siriacă Zʿura), numit și Zoora Stâlpnicul, a fost un monah și stâlpnic sirian în Imperiul Roman de Răsărit în anii 530, teolog monofizit de seamă și apropiat al lui Sever al Antiohiei. Este foarte cinstit în tradiția Bisericii Ortodoxe Siriace, o Biserică care nu a primit sinodul din Calcedon; nu este pomenit în calendarul Bisericilor calcedoniene.

Viața lui se cunoaște mai ales din hagiografia scrisă de contemporanul său Ioan din Efes, care l-⁠a întâlnit probabil la Constantinopol, în jurul anului 536. Era din ținutul Amidei și s-⁠a format duhovnicește sub un anume Habib. Înainte de invazia hunilor din 515, pe vremea lui Anastasie I, s-⁠a urcat pe un stâlp. Era scund, iar Ioan din Efes notează în glumă că numele lui înseamnă „mic” în siriacă. A rămas stâlpnic cel puțin până la sfârșitul domniei lui Iustin I, în 527, deși calcedonienii l-⁠au silit să coboare.

La începutul domniei lui Iustinian I a mers la Constantinopol cu zece ucenici. Era cunoscut, iar la Constantinopol a avut o convorbire aprinsă cu Iustinian, căruia i-⁠a blestemat persecuția împotriva credincioșilor lui. Împărăteasa Teodora, monofizită, l-⁠a ocrotit; când Iustinian s-⁠a îmbolnăvit de o umflătură, ea l-⁠a pus să se roage pentru el și împăratul s-⁠ar fi vindecat. L-⁠a așezat în cartierul Sykai, unde boteza și slujea liturghia monofizită, altfel interzisă în imperiu, și de aceea a fost socotit preot la sinodul din 536. Se spune că întindea zilnic o sută de mese pentru săraci și că a botezat mulți copii ai gărzii imperiale.