Zorobabel

Sfântul Drept Zorobabel a fost căpetenia iudeilor și guvernator persan al Iudeii, sub a cărui conducere prima grupă de iudei din robia Babilonului, patruzeci și două de mii trei sute șaizeci de oameni, s-⁠a întors în Iudeea. Întoarcerea se datează de obicei între 538 și 520 înainte de Hristos.

Zorobabel se trăgea din neamul regilor David și Solomon, de aceea poporul îl socotea cneaz. Cirus al II-⁠lea cel Mare l-⁠a pus conducător răspunzător al poporului și l-⁠a însărcinat să rânduiască soarta celor întorși. La doi ani după sosirea la Ierusalim, a pus temelia celui de-⁠al doilea Templu al Ierusalimului (Ezdra 3, 8), căci primul fusese dărâmat în anul 586 înainte de Hristos de regele babilonian Nabucodonosor. Istoricul Iosif Flaviu povestește că Zorobabel a avut cinstea de a fi străjer al regelui persan Darius.

A purtat grijă deosebită vieții civile și religioase din Iudeea și a dus un război aprig împotriva samaritenilor. Numele lui se află în Cartea neamului din Evanghelie, ca al unuia dintre strămoșii Mântuitorului Iisus Hristos, fiul lui David. Este amintit în cărțile lui Ezdra și Neemia, în I Paralipomena (numai în genealogie), în Agheu, Zaharia și în Evangheliile după Matei și după Luca (genealogia lui Iisus). Ezdra 3, 8 și 5, 14 pomenește pe cârmuitorul Șeșbațar, care apoi dispare din text fără lămuriri, în locul lui apărând Zorobabel; istoricii biblici discută dacă el era același cu Zorobabel sau predecesorul lui, poate unchiul lui Zorobabel, Șenațar din I Paralipomena 3, 18.

Sfântul Drept este pomenit la 27 decembrie (dată mobilă, în stil nou), în Duminica Sfinților Strămoși.