Zosima de la Secu

Zosima, în lume Zosin, a fost ieroschimonah și întemeietorul celui dintâi schit de pe valea Secului, în a doua jumătate a secolului al XVI-⁠lea. Este pomenit în Patericul românesc și cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală; izvoarele de care dispunem nu dau o zi de pomenire.

În tinerețe fusese vistiernicel, adică dregător mic, la curtea domnului Moldovei. Auzind de viața unor sihaștri aleși de pe valea pârâului Secu, aproape de Neamț, între ei Prohor, Veniamin, Chiriac, Visarion, Ștefan, Spiridon și Atanasie, a fost mișcat să intre și el în viața monahală. S-⁠a folosit mult de sfințenia lor și, văzând că nu aveau o biserică în apropiere, și-⁠a vândut toată averea și a întemeiat primul schit de pe valea Secului, numit Schitul lui Zosima, cu hramul Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul. Acolo a primit schima, sub numele Zosima. Mai târziu a fost hirotonit și a devenit cel dintâi egumen al sihăstriei.

Nevoința lui și a ucenicilor a ajuns cunoscută până la voievodul Alexandru Lăpușneanu, care a înzestrat schitul cu danii și hotarnice între 1555 și 1568. Zosima a povățuit sihăstria peste douăzeci de ani și a adunat în jurul lui treizeci de sihaștri, care slăveau pe Hristos zi și noapte. Unii erau învățați în ale duhovniciei, precum ieroschimonahul Dosoftei, și au devenit dascăli și povățuitori cunoscuți.

La adânci bătrâneți l-⁠a lăsat egumen pe Dosoftei, s-⁠a mutat cu pace la Domnul și a fost așezat lângă biserica zidită de el.