Zosima

Zosima de la Mănăstirea Esfigmenu, cu numele de mir Zisis Kampilakis, s-⁠a născut în satul Sfântul Lavrentie din Pelion în 1835, din părinți săraci, Ioan și Evpraxia. A crescut lângă preotul satului, Constanti Zois, de la care a învățat citirea și scrierea; el însuși scrie: «Primele litere ale alfabetului le-⁠am învățat săpate de preotul parohiei noastre pe o tăbliță de lemn pătrată, pe care o purtam atârnată de umăr. Poarta școlii primare și grecești din patria mea nu am văzut-⁠o, nici nu am urcat treptele lor.» La numai 16 ani a intrat în lupta pentru viață. După moartea tatălui a lucrat patru ani ca păzitor de vii. Acolo, în câmp, citind Mântuirea păcătoșilor și Thikaras, a ajuns la umilință și pocăință și a vrut să meargă în Sfântul Munte.

În 1853 a intrat la Mănăstirea Esfigmenu. În 1860 a fost tuns monah. Scrie despre sine: «Mergând în Sfântul Munte și viețuind în mănăstirea Esfigmenu, am simțit dulceața literelor, mi-⁠am rănit inima cu dorul de învățătură.» A studiat trei ani la Școala Athoniada. A citit neîncetat, s-⁠a format și s-⁠a rugat. A rămas în mănăstire 13 ani. A plecat în 1871 și s-⁠a așezat la Volos. Voia cu orice chip să ridice nivelul duhovnicesc al compatrioților lui. Purtând mereu cinstita rasă monahală și semnând până la moarte monahul Zosima Esfigmenitul, a deschis o librărie, a creat o bibliotecă și a publicat mai multe cărți didactice. A publicat și calendar și revistă. Întreaga lui lucrare, pentru acea vreme, este recunoscută de toți ca un mare ostenit. Pentru îndrăzneala, curajul și mustrarea lui a fost chiar persecutat. Calomniatorii lui cumpliți au rămas de rușine și faima lui a fost restabilită.

În toată lucrarea lui cercetătorii găsesc multe elemente de hagiologie, istorie bisericească, arhitectură, monastiri și obiceiuri religioase, mai ales din Tesalia. Pe acest monah modest și smerit l-⁠a găsit sfârșitul scriind, studiind, tipărind cărți și rugându-⁠se. La 28 martie 1902 semnează prefața cărții lui, Istoria bisericească a lui Teodorit, episcopul Cirului, din ediția a doua a lui Migne, publicată de Zosima Esfigmenitul la Atena, 1902. În carte publică și fotografia sa, cu o notă în care se descrie singur: corp mijlociu, mai curând lat, față ovală, frunte largă, sprâncene rare, ochi căprui, gura proporțională, păr alb foarte scurt, barbă foarte albă și potrivită, haine negre, acoperământ de cap neîngrijit și al șaizeci și șaptelea an pe spate. A adormit întru Domnul la 11 noiembrie 1902. Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.