Zosima

Zosima de la Mănăstirea Xenofont, cu numele de mir Sava Iosifidis, fiul lui Foti și al Parthenei, s-⁠a născut în 1911 în satul Demir Kapu (Poarta de Fier) din ținutul Kars, în Pont. Povestea familiei spune că bunicul său, de ziua Sfintei Ecaterina, a lucrat în grajd și i s-⁠a arătat o femeie înaltă în haine albastre, care l-⁠a mustrat; el a căzut ca mort. De atunci familia a ținut cu sfințenie ziua Sfintei Ecaterina. În 1914 familia a mers la Tesalonic, apoi la Lagadas și la Marina din Naousa. A învățat muzica bizantină, s-⁠a căsătorit în 1938 și a avut un copil care a murit în pruncie. În 1940, ca sergent de artilerie, a fost pe frontul albanez. A fost hirotonit diacon și preot în 1943 de mitropolitul Edesei Pantelimon (†1979) și a slujit ca paroh și dascăl în mai multe sate, salvând cu primejdia vieții multe suflete în timpul războiului civil.

Era nepătimitor de bani, milostiv și iubitor; își împărțea banii orfanilor, elevilor săraci și celor nevoiași, iar rasa lui era peticită. A ajutat la zidirea de biserici și mănăstiri. A venit la Xenofont în 1983 și la tundere a primit numele Zosima. Un frate al mănăstirii îl descrie ca model de bătrân blând, fără răutate și vesel, tăcut dar învățător prin bunătate; ca paroh fusese aspru și activ. Citea slujbele în absența egumenului, cânta «Mai cinstită» la strana stângă, iar în toți anii a lucrat la bucătărie, curățind cartofi și ceapă. Era mic de statură, cu barba lungă și rară.

A adormit întru Domnul la 19 ianuarie 1996, după o boală scurtă: câteva zile nu mai mersese la slujbe, simțind o durere în inimă; s-⁠a împărtășit și a plecat la Împărăția cerurilor. Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.