Abel

Dreptul Abel este, după cartea Facerii, al doilea fiu al lui Adam și al Evei, păstor de oi, ucis din invidie de fratele său mai mare, Cain. Este primul om a cărui moarte o povestește Scriptura și, în tradiția creștină, primul drept prigonit și primul mucenic. Numele lui în ebraică, Hevel, înseamnă suflare, aburul care se risipește, și arată cât de scurtă i-⁠a fost viața.

Jertfa lui Abel

Facerea spune că Abel era păstor de oi, iar Cain lucra pământul. Amândoi au adus jertfă lui Dumnezeu, cele dintâi jertfe pomenite în Biblie. Abel a adus din întâii născuți ai turmei sale și din grăsimea lor, iar Cain din roadele pământului. Domnul a privit spre Abel și spre darurile lui, dar nu a privit spre Cain și spre jertfa lui.

Scriptura nu spune de ce a fost primită jertfa lui Abel, de aceea tâlcuirile sunt felurite. Epistola către Evrei spune că prin credință Abel a adus lui Dumnezeu o jertfă mai bună decât Cain și că prin ea a primit mărturia că este drept. Sfântul Ioan Gură de Aur a arătat că Abel a adus din ce avea mai bun, din întâii născuți. O tradiție veche, pomenită de tâlcuitori creștini, spune că din cer a coborât foc și a mistuit jertfa lui, semn al primirii ei de Dumnezeu.

Uciderea

Cain s-⁠a mâniat foarte, iar fața lui s-⁠a posomorât. Domnul l-⁠a îndemnat să stăpânească păcatul care pândește la ușă, dar Cain l-⁠a chemat pe Abel în câmp și l-⁠a ucis. Aceasta este prima crimă și, totodată, primul fratricid din istoria biblică.

Domnul l-⁠a întrebat pe Cain unde este fratele său, iar Cain a răspuns: Nu știu; au doar sunt eu păzitorul fratelui meu? Dumnezeu i-⁠a spus că glasul sângelui lui Abel strigă din pământ către El. Cain a fost osândit să fie fugar și rătăcitor pe pământ și a primit un semn, ca nimeni dintre cei ce îl vor afla să nu-⁠l ucidă. Abel nu a lăsat urmași. Adam și Eva au avut apoi pe Set, ca o altă sămânță în locul lui Abel, din al cărui neam, spune Scriptura, oamenii au început să cheme numele Domnului.

Înțelesul în Noul Testament și la Sfinții Părinți

Domnul Hristos pomenește sângele dreptului Abel când mustră pe cărturari și pe farisei: să vină peste voi tot sângele drept vărsat pe pământ, de la sângele dreptului Abel (Matei 23, 35; Luca 11, 51). Sfântul Ioan scrie în prima sa epistolă că Cain l-⁠a ucis pe fratele său pentru că faptele lui erau rele, iar ale fratelui său drepte. Epistola către Evrei spune că Abel, deși mort, vorbește încă prin credință, și așază sângele stropirii lui Hristos mai presus de al lui Abel (Evrei 11, 4; 12, 24).

Sfinții Părinți l-⁠au văzut pe Abel ca pe o preînchipuire a lui Hristos: păstor de oi, aducător al unei jertfe curate, drept care a răbdat moarte silnică. Sfântul Augustin l-⁠a numit primul drept prigonit, ale cărui jertfă și moarte au profețit despre Hristos, nu prin cuvânt, ci prin fapte.

Pomenirea

Biserica Ortodoxă îl pomenește pe Abel între drepții Vechiului Testament, în Duminica Sfinților Strămoși (cu două duminici înainte de Nașterea Domnului) și în Duminica Sfinților Părinți, dinaintea praznicului. Iudaismul și Islamul îl cunosc și ele; în tradiția islamică numele lui este Habil, iar un locaș din apropiere de Damasc, Nabi Habil, este arătat ca mormânt al său.