Sari la conținut

Sfântul Ierarh

Adeodat al II-⁠lea

Episcopul Romei

Episcop al Romei între 672 și 676, care a îngrijit bisericile și a luptat împotriva monotelismului.

Adormit
676secolul VII
Locul
Roma
Ceata
Ierarhi

Viața

Adeodat al II-⁠lea a fost episcop al Romei de la 11 aprilie 672 până la 17 iunie 676. Despre păstorirea lui se știu puține lucruri; este amintit pentru grija față de monahism, pentru refacerea bisericilor și pentru împotrivirea față de monotelism. Unele izvoare occidentale îl numesc sfânt și dau ca zi a pomenirii 26 iunie, dar acest lucru este contestat, iar în ediția recentă a Martirologiului Roman el nu pare să fie trecut. Izvoarele consultate nu arată nicio pomenire a lui în calendarele ortodoxe.

Începuturile

S-⁠a născut la Roma, în jurul anului 621, fiu al lui Jovinianus. A fost monah benedictin la mănăstirea Sfântul Erasm de pe dealul Celio și era deja înaintat în vârstă când a fost ales episcop al Romei, după moartea lui Vitalian. Alegerea i-⁠a fost întărită în câteva săptămâni de exarhul Ravennei, cum se cerea pe vremea stăpânirii bizantine.

Păstorirea

Timpul păstoririi lui este puțin cunoscut. A venit la scurtă vreme după ce papa Martin I și Sfântul Maxim Mărturisitorul fuseseră osândiți de împăratul Constans al II-⁠lea pentru împotrivirea lor față de monotelism, iar amintirea lor stârnea mult interes. În acest climat Adeodat a respins scrisorile sinodale trimise de patriarhul Constantin I al Constantinopolului, iar numele lui a fost scos din diptice la Constantinopol.

S-⁠a ocupat cu râvnă de disciplina monahală și de oprirea monotelismului și nu s-⁠a amestecat în treburile politice ale vremii. A reînnoit biserici căzute în paragină, între care bazilica Sfântul Petru de la a opta piatră de hotar de pe Via Portuensis, și a refăcut mănăstirea Sfântul Erasm. Unele izvoare spun că a îngăduit Veneției să-⁠și aleagă singură dogele. După tradiție, a ocrotit mănăstirea Sfinților Petru și Pavel din Canterbury și a dat privilegii mănăstirii Marmoutier de la Tours, dar cele două scrisori care îi sunt atribuite sunt de autenticitate îndoielnică. Contemporanii lui îl lăudau pentru darnicia față de toți, pentru milostivirea față de pelerini și pentru bunătatea față de cler, ale cărui privilegii le-⁠a sporit.

Adormirea

A adormit la 17 iunie 676, iar după el a urmat Donus. Este înmormântat în Bazilica Sfântul Petru.