Alexei Trupp

Aloiziu (Alexei) Egorovici Trupp (în letonă Alois Laurs Trups, 1856-1918) a fost valetul-⁠șef al împăratului Nicolae al II-⁠lea, de neam latgalian, din Letonia de azi, și catolic de religie. A rămas lângă familia imperială în surghiun, fără plată, și a fost împușcat împreună cu ea în casa Ipatiev din Ekaterinburg, în noaptea de 16 spre 17 iulie 1918. Biserica Ortodoxă Rusă din Străinătate l-⁠a canonizat în 1981 ca martir, împreună cu ceilalți uciși, deși era catolic, într-⁠o vreme când acea Biserică nu avea comuniune cu Patriarhia Moscovei. Biserica Ortodoxă Rusă a Patriarhiei Moscovei a canonizat în anul 2000 familia imperială ca purtători de patimi, dar nu și pe slujitorii ei.

Copilăria

După datele botezului, Alois Laurs Trups s-⁠a născut la 8 august 1856 (în alte izvoare apar și 8 aprilie și 8 noiembrie), în satul Kalnagals, din ținutul Rezekne, gubernia Vitebsk (azi comuna Ošupe, ținutul Madona, Letonia), într-⁠o familie catolică de țărani înstăriți, a lui Juris și a Annei Trupp. A fost botezat în biserica din Barkava de preotul Erik Mažinovski. Părinții se străduiau să le dea copiilor învățătură și Alois a absolvit în 1866 școala parohială din Barkava.

La Petersburg

La 1 ianuarie 1878 a intrat ca soldat în regimentul Semionovski al Gărzii. S-⁠a purtat bine, a fost înălțat sublocotenent și trecut în rezervă la 23 martie 1883. Se crede că pe Alois, un blond înalt și cu ochi albaștri, așa cum se alegeau în regimentul Semionovski, l-⁠a observat împărăteasa Maria Feodorovna, care a poruncit să fie primit în slujba palatului ca lacheu. A fost angajat peste schemă la 8 aprilie 1883 și trecut în schemă la 2 septembrie 1886.

A ajuns om apropiat familiei imperiale, în care se putea avea încredere. Într-⁠o fotografie de la Țarskoe Selo din 1902, ține de frâu poneiul Marii Ducese Tatiana Nikolaevna. Fiind socotit în „personalul mobil”, însoțea familia țarului în călătorii. În vara lui 1910, Trupp a fost în suita împăratului venită la Riga pe iahtul „Standart” la deschiderea monumentului lui Petru I. Lacheul primea 360 de ruble pe an, dar viața la curte era autosuficientă, cu uniformă, hrană și locuință asigurate. Toată viața și-⁠a amintit de patria lui, Latgalia, și a ajutat pe cunoscuți, când i se cerea ajutorul. Rudele spun că a trimis frațiilor din Sankt-⁠Petersburg o treierătoare și alte mașini agricole și i-⁠a ajutat să-⁠și reclădească casele după marele incendiu din 1900. Se ferea de viața politică, pentru că ținea la slujba lui și era om răspunzător.

Trupp a colaborat cu luminătorii latgalieni, frații Skrinda, Benedict (preot) și Anton (medic). A luat parte chiar, în concediul de acasă, la o serbare organizată de ei la 16 august 1909 la Bukmuiža, în care a jucat rolul unui ofițer. Ultima oară a venit în satele natale în 1912. Frații Jazeps și Pēteris moșteniseră de la tatăl lor 50 de hectare, dar trăiau sărăcăcios. Alois visa să le cumpere pământ, dar a început primul război mondial. Viața de familie nu i-⁠a izbutit: după ce cariera i-⁠a fost aproape nimicită de o legătură cu soția unui coleg, a rămas celibatar.

Ultimii ani cu familia imperială

După abdicarea lui Nicolae al II-⁠lea, acesta nu a mai putut să-⁠și plătească slujitorii. A. E. Trupp, valetul T. I. Cemodurov, bucătarul I. M. Haritonov, cameristă A. S. Demidova și doctorul E. S. Botkin au rămas să lucreze fără plată. Au urmat de bunăvoie pe fostul împărat în surghiun, spre deosebire de mulți alți curteni.

Când s-⁠a hotărât ca familia să fie trimisă de la Tobolsk la Ekaterinburg, Nicolae al II-⁠lea, Alexandra Feodorovna și Maria Nikolaevna au plecat la Ekaterinburg, lăsând ceilalți copii în grija lui Trupp la Tobolsk. După o lună, el i-⁠a însoțit, între alții, pe țareviciul Alexei și pe surorile lui Olga, Tatiana și Anastasia, duși cu vaporul „Rusia” de la Tobolsk la Tiumen, de acolo cu trenul la Ekaterinburg. La sosire, la 24 mai 1918, l-⁠a înlocuit în casa Ipatiev pe valetul Cemodurov, bolnav și trimis la spitalul închisorii. În acest timp, Trupp a slujit ca valet al lui Nicolae al II-⁠lea și a ajutat toată familia în gospodărie, între altele dându-⁠le bani, deși slujitorii erau percheziționați din când în când. Din Ekaterinburg a trimis câteva scrisori rudelor.

Când s-⁠a hotărât împușcarea familiei, s-⁠a discutat și despre nimicirea slujitorilor și s-⁠a hotărât să fie cruțat băiatul de bucătărie L. Sednev, după amintirile unui participant, M. A. Medvedev (Kudrin). Despre ceilalți s-⁠a hotărât că, de la început, li se propusese să părăsească familia, unii plecaseră, iar cei rămași spuseseră că vor să împartă soarta monarhului. Să o împartă. S-⁠a păstrat o chitanță a lui Trupp, că el continuă de bunăvoie să slujească familia țarului, se supune tuturor dispozițiilor Sovietului regional din Ural și ale comandantului casei și „se socotește în aceeași situație ca și familia Romanov”. În noaptea de 16 spre 17 iulie 1918, Trupp a fost împușcat cu familia lui Nicolae al II-⁠lea și cu ceilalți însoțitori, medicul Botkin, camerista Demidova și bucătarul Haritonov.

Înmormântarea și canonizarea

Rămășițele lui Trupp au fost identificate printr-⁠o expertiză din 1991-1998. La 17 iulie 1998 rămășițele membrilor fostei familii imperiale și ale apropiaților au fost îngropate în catedrala Sfinții Petru și Pavel din Sankt-⁠Petersburg, în paraclisul Sfintei Mucenițe Ecaterina. Pe sicriul lui Trupp, spre deosebire de celelalte, s-⁠a pus o cruce catolică cu patru brațe.

În 1981, A. E. Trupp a fost canonizat, împreună cu toate victimele de la Ekaterinburg, de Biserica Ortodoxă Rusă din Străinătate, odată cu familia lui Nicolae al II-⁠lea, și cei din preajma ei, între ei nu doar catolicul Aloiziu Trupp, ci și luterana lectoare E. A. Schneider, învățătoarea de limba rusă a împărătesei Alexandra Feodorovna, ucisă de bolșevici la 4 septembrie 1918 la Perm. Motivul hotărârii au fost precedentele canonizării victimelor persecuțiilor care nu primiseră botezul, de pildă păgâni care se alăturau creștinilor la execuție, ca la cei Patruzeci de Mucenici din Sevasta. Pentru a justifica canonizarea neortodocșilor, arhiereii Bisericii Ruse din Străinătate au scris că acești oameni, fiind devotați țarului, s-⁠au botezat cu sângele lor de mucenici și sunt vrednici să fie canonizați împreună cu familia. Biserica Ortodoxă Rusă, canonizând în 2000 familia imperială, nu a pomenit în hotărârea ei pe cei apropiați, între ei și pe A. E. Trupp. La 16 octombrie 2009, Procuratura Generală a Federației Ruse a hotărât reabilitarea a 52 de apropiați ai familiei imperiale reprimați, între ei A. E. Trupp.

Pentru slujba fără prihană a primit mai multe distincții, între care o medalie de bronz închis în amintirea încoronării lui Alexandru al III-⁠lea și Mariei Feodorovna (1884), semnul gărzii de onoare a împăratului, semnul pentru tragere excelentă și o medalie de argint a regelui Danemarcei, primită în 1892, și titlul de cetățean de onoare. În filmul „Romanovii. Familia încoronată” (2000), rolul lui Trupp îl joacă actorul Viktor Teider.