Andrei din Siracuza

Sfântul Mucenic Andrei din Siracuza este pomenit împreună cu mucenicii Ioan, copiii lui Ioan, Petru și Antonin. Au pătimit în veacul al IX-⁠lea, pe vremea stăpânirii crude a lui Ibrahim în Africa. Se prăznuiesc la 6 octombrie.

După ce a cucerit și a nimicit orașul sicilian Siracuza, Ibrahim a luat prizonier pe Sfântul Ioan și pe cei doi copii ai lui, Petru și Antonin, și i-⁠a dus în Africa, unde i-⁠a silit să învețe limba arabă și științele. Când tinerii au crescut, prințul Ibrahim i-⁠a îndrăgit atât pentru înțelepciune, cât și pentru viața virtuoasă, încât pe Antonin l-⁠a numit rudă a sa, iar pe Petru l-⁠a pus mare maestru al curții. Aflând însă că tinerii își mărturiseau în taină credința în Hristos, Ibrahim s-⁠a umplut de o furie nestăpânită și a poruncit să fie puși în butuci de fier și bătuți cu bâte noduroase. După o lungă bătaie, pe Sfântul Antonin l-⁠au pus pe un măgar și, legat cu curele, l-⁠au purtat prin oraș, bătându-⁠l și batjocorindu-⁠l. Mucenicul a răbdat toate batjocurile și a mulțumit lui Dumnezeu. Pe Sfântul Petru, după o crudă bătaie cu bâtele, l-⁠au aruncat în temniță. S-⁠a poruncit să fie adus și tatăl mucenicilor, Ioan. Cruntul Ibrahim l-⁠a apucat de gât cu stânga și cu dreapta i-⁠a înfipt cuțitul în gât. Trupul tatălui a fost aruncat la trupurile copiilor lui, iar din porunca lui Ibrahim s-⁠a aprins un rug mare în care au fost aruncate trupurile sfinților mucenici.

Pe bătrânul Andrei chinuitorul crud l-⁠a ținut mult timp flămând, apoi l-⁠a străpuns cu sulița în piept. Când mucenicul a început să mulțumească în rugăciune lui Dumnezeu, Ibrahim l-⁠a străpuns a doua oară. Neprihănitului, care sângera, chinuitorii i-⁠au tăiat capul cu sabia.