Sari la conținut

Sfântul Ierarh

Arbeo de Freising

Episcopul Freisingului

Episcop al Freisingului din 764 și autor medieval timpuriu, mort în 784.

Adormit
783secolul VIII
Locul
Merano
Ceata
Ierarhi

Viața

Arbeo din Freising a fost episcopul Freisingului din 764 până la moartea lui, în 783 sau 784, și un scriitor din înalta Evul Mediu timpuriu, numit adesea întâiul autor german cu nume. Este cinstit ca sfânt în Biserica Catolică la 4 mai.

Tinerețea

Se născuse în 723 sau mai înainte, probabil la Mais, lângă Merano, în Tirolul de Sud, din neamul nobil bavarez Huosi. Se crede că ar fi chiar copilul pe care Sfântul Corbinian l-⁠a scăpat de apele revărsate ale râului Passer, după cum spune propria lui viață a sfântului. A fost crescut de Erembert, fratele lui Corbinian și episcop de Freising, a fost călugărit benedictin, a învățat mult timp în nordul Italiei și a intrat în clerul Freisingului. Din 754 a fost arhipresbiter și notar al cancelariei episcopale sub episcopul Iosif, care, cu sprijinul ducilor bavarezi Odilo și Tassilo al III-⁠lea, a întemeiat mai multe mănăstiri. În 763 Arbeo a devenit egumen la mănăstirea abia întemeiată Scharnitz, în Tirolul de Nord, iar curând după aceea, în 764 sau 765, a urmat lui Iosif în scaunul din Freising.

Episcop la Freising

Ca episcop, a mutat moaștele Sfântului Corbinian de la biserica Sfântul Valentin din Mais la Freising și le-⁠a așezat într-⁠un mormânt, Sepulchrum Corbiniani, ridicat de el în biserica Maicii Domnului între 765 și 768. Prin multe danii a sporit stăpânirile și drepturile eparhiei și puterea episcopului. A întemeiat mai multe mănăstiri: Schäftlarn, Innichen în Pustertal (769) și Schliersee în Bavaria de Sus (779). Innichen, ridicată pe pământul dăruit de ducele Tassilo al III-⁠lea când Arbeo era egumen la Scharnitz, a devenit mai târziu centrul unei lucrări misionare printre slavii din părțile acelea, care s-⁠a întețit sub urmașul lui, Atto. În jurul anului 770 a mutat mănăstirea Scharnitz la Schlehdorf. Până în 783, pe pământurile Freisingului erau peste o duzină de mănăstiri. A luat parte la sinoade bavareze, la Dingolfing (în jurul lui 770) și poate la Neuching (în jurul lui 772). Sprijinul pe care i-⁠l atribuie unii față de Carol cel Mare în conflictul cu ducele Tassilo al III-⁠lea este discutat; sigur este că sub Arbeo influența franconă politică și bisericească a crescut la Freising și relațiile cu Tassilo s-⁠au înrăutățit, iar în 782 el a cedat scaunul egumenului de la Schlehdorf, Atto. A murit la 4 mai și a fost îngropat în catedrala din Freising.

Cărturarul

Sub înrâurirea episcopului Virgiliu al Salzburgului, Arbeo a sporit la Freising școala mănăstirii, scriptoriul și biblioteca catedralei, pe care a întemeiat-⁠o. Din școala lui au ieșit personalități ca Arn al Salzburgului și Leidrad al Lyonului. În 764-769 s-⁠a alcătuit sub conducerea lui Codex Abrogans, un glosar latin și vechi german de sus, poate cea dintâi carte păstrată în germană. A scris vieți ale a doi sfinți cinstiți în ținut: Emeram din Poitiers, cinstit la Regensburg („Vita Haimhrammi”), și Corbinian, întâiul episcop de Freising („Vita Corbiniani”), din care s-⁠au păstrat date prețioase despre istoria Bavariei timpurii. După viața lui Corbinian s-⁠au zugrăvit douăzeci de fresce în catedrala din Freising. Biserica Catolică îl cinstește ca sfânt la 4 mai.