Boris de Nevrokop

Sfântul Sfințit Mucenic Boris de Nevrokop a fost un ierarh al Bisericii Ortodoxe Bulgare, născut în 1888 și ucis în 1948. A fost mitropolit al Nevrokopului între 1935 și 1948, un păstor foarte învățat, care a ctitorit zeci de biserici și a vorbit treisprezece limbi.

După venirea comuniștilor la putere s-⁠a împotrivit fără teamă prigoanei împotriva Bisericii. La 8 noiembrie 1948 a fost ucis în satul Kolarovo, iar mitropolitul Mihail al Dorostolului l-⁠a numit „conștiința Bisericii Bulgare”.

Copilăria și studiile

Vanghel Simov Razumov s-⁠a născut la 26 octombrie 1888 (8 noiembrie după calendarul nou) în satul Gheavato, lângă Bitola, în Imperiul Otoman, în Macedonia de astăzi. Părinții lui erau oameni evlavioși.

Tatăl lui, Simeon, a murit în 1903, în răscoala de la Ilinden, luptând în ceata lui Gheorghi Sugarev, iar satul natal a fost ars. Cu toate acestea, Vanghel și-⁠a continuat învățătura la Gheavato și la Constantinopol și în 1904 a terminat a treia clasă a gimnaziului bulgar din Adrianopol.

Din toamna aceluiași an, cu o bursă dată de exarhul Iosif I, a studiat la Seminarul Teologic bulgar din Constantinopol, pe care l-⁠a absolvit în 1910.

Monahul și învățatul

La 10 iulie 1910, în catedrala Sfântul Ștefan din Constantinopol, mitropolitul Ilarion al Nevrokopului l-⁠a tuns în monahism cu numele Boris, în cinstea Sfântului Boris, cneazul care a încreștinat poporul bulgar. În aceeași zi l-⁠a hirotonit ierodiacon, iar timp de un an a slujit în paraclisul Exarhatului.

În 1911 a plecat la Facultatea de Teologie a Universității din Cernăuți, pe atunci în Austro-⁠Ungaria, pe care a absolvit-⁠o în 1914 (după alte surse, în 1915). Pe lângă bulgară, cunoștea slavona, rusa, greaca, germana, franceza, italiana, engleza, turca, româna și maghiara.

Între toamna lui 1914 și vara lui 1915 a predat la școala de preoți de la Bacikovo și la Seminarul din Plovdiv. Apoi a studiat filosofia la universitățile din Viena și Budapesta și a primit de la Cernăuți titlul de doctor în teologie.

Preot la Budapesta

La 25 noiembrie 1917 a fost hirotonit ieromonah de mitropolitul Maxim al Plovdivului. Sfântul Sinod l-⁠a trimis apoi în Ungaria, unde până în 1922 a condus comunitatea bisericească bulgară din Budapesta.

Slujiri la Sofia

Întors în Bulgaria, la 22 iulie 1922 a fost ridicat la rangul de arhimandrit de mitropolitul Ștefan al Sofiei. Între mai 1923 și septembrie 1924 a fost protosinghel al Mitropoliei Sofiei.

Din 1924 a condus secția cultural-⁠educativă a Sfântului Sinod, iar din 1925 a fost și paroh al catedralei Sfântul Alexandru Nevski. În 1926 a fost numit rector al Seminarului Teologic din Sofia.

Tânărul rector a refăcut clădirile seminarului, care fuseseră deteriorate în anii în care școala fusese luată Bisericii, și a introdus o rânduială și o disciplină strictă. În 1931 a dăruit seminarului 5.000 de leva, pentru un premiu acordat absolventului cu cele mai bune rezultate, purtare aleasă și viață creștină.

Episcop de Stobi

La 14 decembrie 1930, în catedrala Sfântul Alexandru Nevski, arhimandritul Boris a fost hirotonit episcop titular de Stobi. A rămas rector până în noiembrie 1931, iar la 31 mai 1931 a pus piatra de temelie a bisericii Sfinții Chiril și Metodie din Budapesta.

Din noiembrie 1931 până în februarie 1935 a fost secretarul general al Sfântului Sinod. În 1932 i s-⁠a încredințat o misiune la Ierusalim, pentru tratativele privind ridicarea schismei declarate de Patriarhia Constantinopolului asupra Bisericii Bulgare. Tratativele, începute la 12 aprilie, au ajuns la bun sfârșit abia la 22 februarie 1945.

Mitropolit al Nevrokopului

La 17 februarie 1935 episcopul Boris a fost ales mitropolit al Nevrokopului și a fost confirmat canonic la 24 februarie. Cu învățătura sa largă, a desfășurat în eparhie o bogată lucrare duhovnicească și educativă.

Pentru o administrare mai ușoară, a mutat reședința eparhiei de la Nevrokop la Gorna Djumaia (astăzi Blagoevgrad). A înființat multe asociații ortodoxe de tineret și, în scurt timp, a zidit peste douăzeci de biserici.

A scris manuale de pedagogie și a alcătuit un acatist al Sfântului Ioan de Rila. În anii războiului, din 1941, a avut pentru o vreme și conducerea provizorie a Eparhiei Dramei, restabilită de Exarhatul bulgar în teritoriile anexate de Bulgaria.

Mărturisitor în fața comunismului

După lovitura de stat de la 9 septembrie 1944, mitropolitul Boris s-⁠a ridicat cu hotărâre împotriva ideologiei atee comuniste. A vorbit adesea despre teroarea îndreptată împotriva clerului în Uniunea Sovietică și a scris un articol intitulat „Mucenicia” după atentatul din catedrala Sfânta Duminică din Sofia.

S-⁠a împotrivit și încercărilor noii puteri de a impune o identitate națională macedoneană credincioșilor din eparhia sa, pe care îi socotea bulgari. A luptat pentru restituirea bunurilor bisericești confiscate și pentru întoarcerea orei de religie în școli, retipărind broșura sa din 1928, „Criza din școala noastră”, unde spunea că școala instruiește, dar nu educă.

La 29 septembrie 1948 a trimis Sfântului Sinod o scrisoare de protest împotriva abuzurilor autorităților comuniste din eparhia lui. Comitetul regional al Partidului Comunist l-⁠a declarat „dușmanul numărul unu al puterii populare”, iar ziarul oficial al partidului l-⁠a atacat printr-⁠un articol care îl numea slujitor nevrednic al Bisericii. A fost supus unor hărțuiri continue și unor amenințări cu violența.

Moartea mucenicească

La 8 noiembrie 1948, după ce a săvârșit Sfânta Liturghie la sfințirea bisericii Sfântul Dimitrie din satul Kolarovo, lângă Petrici, mitropolitul Boris a fost ucis de Ilia Stamenov, un fost preot caterisit din satul Harsovo. Izvoarele arată că ucigașul lucra pentru autoritățile comuniste.

Crima a făcut parte din presiunea tot mai mare a regimului asupra Bisericii Bulgare și a avut scopul de a-⁠i înfricoșa pe ceilalți episcopi. La slujba înmormântării, mitropolitul Mihail al Dorostolului și Cervenului l-⁠a numit pe mitropolitul Boris conștiința Bisericii Bulgare.

Cinstirea

Mitropolitul Boris a fost înmormântat în biserica Intrarea în Biserică a Maicii Domnului din Gorna Djumaia, astăzi Blagoevgrad.

La 31 martie 2016, la cererea mitropolitului Serafim al Nevrokopului și înaintea împlinirii a 70 de ani de la moartea sa, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Bulgare a binecuvântat începerea cercetărilor pentru canonizarea lui. La 10 noiembrie 2018, Biserica Ortodoxă Bulgară de stil vechi l-⁠a proslăvit ca sfințit mucenic, în catedrala Adormirii Maicii Domnului.