Constantin al Dumnoniei

Constantin este numele unuia sau al mai multor sfinți britanici sau pictici. Un Constantin, rege și mucenic al Scoției, cinstit în Cornwall și în Țara Galilor la 22 martie, în Scoția la 24 martie și în Irlanda la 31 martie, a trăit între 520 și 576 sau 588. Izvoarele nu dau un act de canonizare ortodox, iar viața lui se sprijină pe legendă, de aceea îl prezentăm ca pe un sfânt de tradiție în insulele britanice, cu identitate nesigură.

Unii istorici îl socotesc una cu regele Dumnoniei cu același nume. După tradiție, a fost nepotul regelui Arthur, a cărui coroană a moștenit-⁠o. A fost căsătorit cu fiica regelui Bretaniei și a dus o viață plină de păcat și de lăcomie, până când l-⁠a întors la Domnul Sfântul Petroc (pomenit la 4 iunie). Constantin a fost un cârmuitor slab. După moartea soției, s-⁠ar fi lăsat de tron în favoarea fiului său, Geraint, ca să plece la pocăință în mănăstirea Sfântului Mochuda din Rahan, în Irlanda.

În mănăstire, păstrând în taină obârșia lui, a făcut munci grele, purtând șapte ani grâu la moară. Dar obârșia i-⁠a fost aflată, iar egumenul l-⁠a trimis să învețe pentru preoție și a fost hirotonit. Constantin a ajuns misionar printre picți, în Scoția, mai întâi pe lângă Sfântul Columba, apoi pe lângă Kentigern, episcopul Glasgow-⁠ului. A predicat în Galloway și a întemeiat o mănăstire la Govan, lângă râul Clyde, al cărei stareț a fost. La bătrânețe, pe drumul spre Kintyre, a fost atacat de pirați, care i-⁠au tăiat mâna dreaptă, și a murit sângerând. Este socotit întâiul mucenic al Scoției.

În Cornwall două locuri îi poartă numele: unul pe râul Helford, altul lângă Padstow. În primul, biserica a fost mai mare și a ținut de mănăstire până în veacul al XI-⁠lea. A fost și ocrotitorul bisericilor din Milton Abbot și din alt loc din Devon. Viața Sfântului Constantin se află în Breviarul din Aberdeen la 11 martie. După această legendă, Constantin a fost rege al britonilor, a dus în tinerețe o viață nemorală, apoi s-⁠a pocăit și a plecat să predice printre picți, care l-⁠au chinuit cu cruzime și l-⁠au ucis. Nu este limpede dacă are legătură cu regele Constantin despre care scrie Gildas, învinuindu-⁠l de desfrâu și ușurătate (în Analele Cambriei, la 589, se află „întoarcerea lui Constantin la Domnul”).

Martirologiile irlandeze pomenesc un rege scoțian Constantin, fiul lui Fergus, care a trăit în veacurile al VI-⁠lea și al VII-⁠lea și a fost legat de Sfântul Mochuda, întemeietorul mănăstirii din Cúl Raithin. Martirologiul din Cashel îl numește „abatele din Cúl Raithin”. Încă în Martirologiul din Tallaght (veacul al IX-⁠lea) se arată îndoială asupra căruia Constantin i se face pomenirea la 11 martie („fie Constantin Britonul, fie Constantin fiul lui Fergus”). În orice caz, Constantin al cărui nume se pomenește la 11 martie nu are legătură cu regele picților Constantin, fiul lui Cináed, ucis în 875.