Credința

Sfânta Muceniță Credința (în greacă Pistis, în slavă Vera) este, după hagiografie, o tânără mucenică creștină din Roma, din secolul al II-⁠lea, fiica Sfintei Sofia și sora Speranței (Elpis) și a Dragostei (Agape), numele celor trei virtuți teologice. Nu trebuie confundată cu Sfânta Foy din Agen.

După legendă, ea a fost crescută cu surorile ei în credința lui Hristos și în frica de Dumnezeu. Prin 137, ostașii împăratului Hadrian le-⁠au arestat, căci faima evlaviei lor ajunsese la urechea lui. Uimit de noblețea lor firească, împăratul a vrut să le înfieze; ele și mama lor au refuzat. Le-⁠a înfățișat pe rând, crezând că își dau curaj una alteia; apoi le-⁠a adunat, dar fetele s-⁠au rugat, ținându-⁠se de mână, și au cântat Aliluia lui Hristos. Atunci împăratul a poruncit să fie omorâte, iar Sofia și-⁠a îmbărbătat fiicele în chinuri. Credința, în vârstă de doisprezece ani, a fost dezbrăcată și bătută cu biciul, i s-⁠au tăiat sânii, din care a curs lapte în loc de sânge, și celelalte chinuri n-⁠au avut putere asupra ei, căci o ocrotea puterea lui Dumnezeu. În cele din urmă a fost decapitată.

Mormintele lor au fost întâi într-⁠o criptă sub biserica ridicată mai târziu în cinstea Sfântului Pancrațiu; pelerinii le-⁠au vizitat mult timp, după cum arată documente din secolul al VII-⁠lea, între care un Itinerarium păstrat la Salzburg și o listă din arhiva catedralei din Monza cu uleiuri adunate de pe mormintele mucenicilor și trimise reginei Teodelinda pe vremea lui Grigore cel Mare. Începând din secolul al IV-⁠lea, creștinii au luat adesea la botez nume care aminteau virtuțile creștine, iar Sofia, Speranța și Dragostea sunt atestate ca nume de femei în inscripțiile catacombelor; cinstirea celor trei sfinte a apărut probabil în secolul al VI-⁠lea pe temeiul unor asemenea inscripții. În Martirologiul Roman erau pomenite la 1 august, dar au fost scoase din calendarul liturgic oficial al Bisericii Romane; cinstirea lor continuă, mai ales în Europa de Est și în Rusia.