Eleazar

Sfântul Eleazar a fost al doilea mare preot al lui Israel, fiul lui Aaron și nepotul lui Moise, care i-⁠a urmat tatălui său în preoție. Este pomenit la 2 septembrie.

În pustie

Eleazar a avut mai multe slujiri în vremea ieșirii din Egipt: din cădelnițele adunării lui Core a făcut învelitoarea de aramă a jertfelnicului și a săvârșit rânduiala vițelei roșii. După moartea fraților lui mai mari, Nadab și Abiud, el și fratele lui mai mic, Itamar, au primit grija sfântului locaș. Soția lui, una dintre fiicele lui Putiel, i-⁠a născut pe Fineas, care avea să-⁠i urmeze ca mare preot. În vremea călătoriei prin pustie, Eleazar era în grija untdelemnului pentru candelabru, a tămâiei, a darului zilnic de făină și a untdelemnului de ungere, și supraveghea purtarea chivotului legii, a mesei pâinilor punerii înainte, a jertfelnicului și a celorlalte lucruri ale cortului, purtate de cohatiți, din seminția lui Levi. Când Core s-⁠a răzvrătit împotriva lui Moise, Eleazar a primit porunca să ia cădelnițele răzvrătiților și să le bată ca o învelitoare pentru jertfelnic, ca aducere aminte că preoția aparține numai urmașilor lui Aaron.

Marele preot

Pe muntele Hor, Moise a luat veșmintele sfinte de pe Aaron și le-⁠a pus pe Eleazar, ca urmaș în marea preoție, înainte de moartea lui Aaron. Eleazar a ținut slujba mai bine de douăzeci de ani. A luat parte, împreună cu Moise, la numărătoarea poporului și a ajutat la așezarea lui Iosua în conducere. A ajutat și la împărțirea pământului după cucerire. Când a murit, a fost îngropat în Ghiva, dată fiului său, Fineas, în muntele lui Efraim. Marea preoție a rămas în familia lui Eleazar până la Eli, din urmașii lui Itamar, și a fost redată familiei lui Eleazar în persoana lui Sadoc, după ce Solomon l-⁠a izgonit pe Abiatar. După tradiția iudaică, a fost îngropat la Awarta.