Enoh

Sfântul Drept Enoh a fost patriarh dinainte de potop, al șaptelea de la Adam, fiul lui Iared și tatăl lui Metusala. Scriptura spune despre el că a umblat cu Dumnezeu și că nu a gustat moartea, ci Dumnezeu l-⁠a luat. Biserica Ortodoxă îl pomenește în duminica Sfinților Strămoși ai Domnului, înainte de Nașterea lui Hristos, iar în fiecare an îl cinstesc ca drept și proroc și Biserica Romano-⁠Catolică și Bisericile Ortodoxe Orientale.

Enoh în Cartea Facerii

Facerea 5 dă lista celor zece patriarhi de la Adam la Noe, iar Enoh este al șaptelea. Era din neamul lui Set: fiul lui Iared, nepotul lui Mahalaleel, strănepotul lui Cainan. Nu trebuie confundat cu Enoh, fiul lui Cain, de care se vorbește în Facere 4.

Enoh avea șaizeci și cinci de ani când s-⁠a născut Metusala, care avea să fie tatăl lui Lameh și bunicul lui Noe. După aceea, spune Scriptura, Enoh a „umblat cu Dumnezeu” trei sute de ani și a avut și alți fii și fiice. Expresia „a umblat cu Dumnezeu” este repetată de două ori în scurta lui istorisire și se va spune mai târziu doar despre Noe. Toate zilele lui au fost trei sute șaizeci și cinci de ani, mai puțini decât ai altor patriarhi, care au trăit peste șapte sute.

Povestea lui se încheie cu o frază foarte scurtă: „Și nu s-⁠a mai aflat, pentru că l-⁠a luat Dumnezeu.” La ceilalți patriarhi Scriptura spune „și a murit”; la Enoh nu spune.

Luat de Dumnezeu

Traducătorii greci ai Septuagintei au folosit pentru „l-⁠a luat” cuvântul „a mutat”, de la un loc la altul. Cartea lui Isus Sirah spune că Enoh „a plăcut Domnului” și a fost mutat, ca pildă de pocăință pentru neamuri. Epistola către Evrei învață: „Prin credință a fost mutat Enoh, ca să nu vadă moartea, și nu s-⁠a mai aflat, pentru că l-⁠a mutat Dumnezeu; mai înainte de mutarea lui, el a primit mărturie că a plăcut lui Dumnezeu.” Luca îl numește în genealogia Mântuitorului (Luca 3, 37).

Tâlcuirile Bisericii spun, în general, că Enoh a fost mutat viu, ca mai târziu Sfântul Proroc Ilie, și așteaptă într-⁠un loc ascuns de oameni sfârșitul veacurilor. Unii învățați evrei din vechime au citit însă textul în alt chip, ca pe o moarte grabnică, iar deosebirea se vede și în comentariile lor.

Proorocia

Epistola Sfântului Iuda amintește o proorocie a lui Enoh, „al șaptelea de la Adam”: „Iată, a venit Domnul cu zecile de mii de sfinți ai Săi, ca să facă judecată împotriva tuturor.” Cuvintele se găsesc într-⁠o carte veche cu numele lui, Cartea lui Enoh, păstrată integral în limba etiopiană. Biserica Ortodoxă Etiopiană (Tewahedo) o primește în canon, dar celelalte Biserici Ortodoxe și Bisericile apusene nu o socotesc inspirată. Sfinții Părinți, ca Iustin Martirul, Irineu și Clement al Alexandriei, au pomenit-⁠o cu respect, dar Biserica nu a primit-⁠o între Scripturi. Mai există două cărți apocrife cu numele lui, Enoh al doilea și al treilea.

Cei doi martori

Tradiția Bisericii îl leagă pe Enoh de Sfântul Ilie. Amândoi au fost luați de la pământ fără să guste moartea, iar mulți Sfinți Părinți, între care Sfântul Ioan Damaschin, au văzut în ei pe cei doi martori din Apocalipsă 11, care vor propovădui pocăința înainte de a doua venire a Domnului și vor fi omorâți de fiară. Este o credință a Bisericii, nu o dogmă hotărâtă de un sinod.

Cinstirea

Enoh este pomenit în fiecare an în duminica Sfinților Strămoși, înainte de Nașterea Domnului, împreună cu drepții Vechiului Testament care au așteptat venirea lui Hristos. Slujba îl numește proroc și drept care a plăcut lui Dumnezeu prin credință.

În tradiția islamică este pomenit în Coran sub numele de Idris, ca proroc și om drept. Unele povestiri musulmane îi atribuie descoperirea scrisului și a astronomiei, lucruri pe care Scriptura nu le spune.