Eupraxia de Reazan

Binecredincioasa cneaghină Eupraxia de Reazan a fost soția cneazului Fiodor Iurievici al Reazanului și a murit în 1237, la năvălirea mongolă. Este cinstită ca sfântă locală în Biserica Rusă, ca mucenică, în soborul sfinților din Reazan. Izvoarele noastre nu dau o zi de pomenire. Despre existența ei istorică există îndoieli.

Povestirea

Potrivit cronicilor rusești, cneazul Fiodor a fost trimis să negocieze cu hanul Batu, care a cerut să-⁠i fie dată soția lui Fiodor ca să o ia de nevastă. Era un obicei între cuceritorii mongoli, cu multe pilde de războinici care cereau soția unui vasal nou cucerit. Fiodor a refuzat cu hotărâre și Batu l-⁠a omorât. După cum povestesc cronicarii și poeții ruși, Eupraxia s-⁠a omorât apoi, ca să nu cadă în robia lui Batu, în timpul năvălirii mongole: și-⁠a luat fiul în brațe și s-⁠a aruncat dintr-⁠un turn. Autorul Povestirii despre pustiirea Reazanului plânge mucenicia Eupraxiei.

Povestea ei face parte din povestirea despre icoana Sfântului Nicolae de la Zaraisk. După Povestirea despre Nicolae de la Zaraisk, în 1225, în orașul Korsun (Herson), preotul Evstatie, care slujea la icoana Sfântului Nicolae, a avut o vedenie: în vis, Sfântul Nicolae i-⁠a cerut să ia icoana lui și s-⁠o ducă în țara Reazanului, căci acolo vrea să rămână, să facă minuni și să slăvească locul. Deșteptat din vedenie, Evstatie s-⁠a rugat, fiindcă nu știa unde e țara Reazanului și cum se ajunge. În noaptea a treia Nicolae i s-⁠a arătat iar și i-⁠a poruncit să plece fără zăbavă spre răsărit, până în țara Reazanului. După o boală, Evstatie s-⁠a pocăit, s-⁠a plecat înaintea icoanei făcătoare de minuni și a făgăduit că va împlini voia ei, apoi a pornit îndată la drum.

Atunci Sfântul Nicolae i s-⁠a arătat și cneazului Fiodor Iurievici al Reazanului și i-⁠a vestit sosirea icoanei: „Cneazule, mergi să întâmpini chipul meu făcător de minuni din Korsun, căci vreau să rămân aici și să fac minuni.” Trezit, Fiodor a mers la locul arătat, a văzut de departe lumina icoanei și i s-⁠a închinat. De atunci, după tradiție, icoana a făcut multe minuni. Nicolae de la Zaraisk i-⁠a proorocit lui Fiodor și familiei lui moarte mucenicească pentru credință și Împărăția cerurilor. Odată cu icoana a fost adusă în țara Reazanului o bibliotecă și apoi a sosit și mireasa lui Fiodor, „prințesa greacă” Eupraxia.

Pustiirea Reazanului

Povestirea despre pustiirea Reazanului de către Batu este continuarea Povestirii despre Nicolae de la Zaraisk. Pe vremea invaziei mongolo-⁠tătare, hanul Batu, auzind de frumusețea ei, a vrut să-⁠i fie adusă. Cneazul Fiodor a refuzat s-⁠o ducă la Hoardă, pentru care a fost ucis din porunca lui Batu. Aflând de soarta soțului ei (după alte izvoare, după cucerirea cetății de către Batu, ca să nu rămână de ocară), Eupraxia, împreună cu fiul ei mic, Ivan Postnik, și-⁠a pus capăt zilelor, aruncându-⁠se de pe acoperișul palatului cnezesc (după alte izvoare, de pe clopotnița bisericii Sfântul Nicolae). Așa s-⁠a împlinit proorocia lui Nicolae de la Zaraisk. Cneaghina Eupraxia, împreună cu fiul și soțul, este cinstită de Biserica Rusă ca mucenică.

Îndoieli

Adevărul acestor știri se pune la îndoială. Eupraxia nu putea fi prințesă bizantină: din 1204 până în 1261 a existat imperiul niceean, nu cel bizantin. Împăratul Teodor Lascaris (1208 până la 1222) nu a avut o fiică porfirogenetă numită Eupraxia, și nu există documente despre căsătoria unei porfirogenete niceene cu fiul unui cneaz al Reazanului. Izvorul despre viața ei, Povestirea despre Nicolae de la Zaraisk, este o scriere literară, plină de amănunte mitologice. După înțelesul textului, Povestirea despre pustiirea Reazanului este continuarea celei dintâi, împlinirea proorociilor Sfântului Nicolae. Soțul ei, Fiodor Iurievici (căsătoria în jurul lui 1231), și fiul Ivan Postnik Fiodorovici (născut în jurul lui 1231 și mort în 1237) sunt pomeniți de același izvor.