Evghenie Rodionov

Evghenie Rodionov a fost un soldat rus de nouăsprezece ani, luat prizonier în Primul război cecen și ucis în captivitate la 23 mai 1996. Este cinstit de mulți credincioși ortodocși ca martir, deși Biserica Ortodoxă Rusă nu l-⁠a canonizat oficial.

S-⁠a născut la 23 mai 1977, în satul Cibirlei, regiunea Penza, în familia lui Aleksandr Konstantinovici, tâmplar și făcător de mobilă, și a Liubovi Vasilievna, specialistă în tehnologia mobilei. A fost botezat la un an. Cruce nu purta până în 1988 sau 1989, când bunica lui l-⁠a dus la biserică și i s-⁠a dat o cruce; mama sa nu era de acord, dar Evghenie nu a scos-⁠o niciodată, schimbându-⁠i doar lanțul cu un șnur. Părinții s-⁠au despărțit când el avea vreo șase-⁠șapte ani, iar băiatul a crescut cu mama la Kurilovo, în regiunea Moscova. După nouă clase a lucrat la o fabrică de mobilă și a învățat să fie șofer.

A fost chemat în armată la 25 iunie 1995, în trupele de grăniceri, și a depus jurământul la 10 iulie. A slujit ca lansator de grenade și, în ianuarie 1996, a fost trimis la unitatea de grăniceri din Nazran, la granița cu Cecenia. În februarie 1996, aflat de pază pe un drum împreună cu soldații Andrei Trusov, Igor Iakovlev și Aleksandr Jeleznov, a oprit o ambulanță care transporta arme, condusă de generalul cecen Ruslan Haihoroev. Cei patru soldați au fost învinși de o duzină de combatanți și luați prizonieri. La început au fost socotiți dezertori. Mama sa, Liubov, a mers în Cecenia să-⁠l caute. După spusele ei, Haihoroev a mărturisit mai târziu, față de un reprezentant OSCE, că Evghenie ar fi putut scăpa cu viață dacă ar fi schimbat credința, dar a refuzat să-⁠și scoată crucea. La 23 mai 1996, în ziua în care împlinea nouăsprezece ani, a fost decapitat lângă satul Bamut. Mama a găsit trupul după ce a plătit o sumă mare, iar sfârșitul lui nu este confirmat din alte izvoare independente. A fost îngropat lângă Moscova, la biserica Înălțării din apropierea satului Satino-⁠Russkoe; tatăl lui a murit la câteva zile după înmormântare.

A primit postum Ordinul Curajului. Cinstirea lui s-⁠a răspândit mult în popor: icoane cu chipul său sunt așezate în multe biserici din Rusia, din Chișinău, Frankfurt și Tacoma, și mulți credincioși povestesc despre mirul izvorât din ele. În 2003, preotul Aleksandr Șargunov a propus canonizarea lui, însă comisia sinodală a respins-⁠o în 2004, din lipsă de date despre o moarte mucenicească în sens bisericesc. Cinstirea locală continuă, mai ales în Serbia; în 2010 i s-⁠a ridicat un monument la Kuznețk, orașul regiunii Penza.