Fara

Sfânta Cuvioasă Burgundofara, numită și Fara (în franceză Sainte Fare), născută în jurul anului 595 lângă Meaux, a fost fecioară, egumenă și întemeietoare a mănăstirii Faremoutiers, în Franța. A murit între 643 și 675, în jurul anului 657 după fișa noastră.

Era dintr-⁠o familie nobilă; tatăl ei, Agneric, era înalt demnitar la curtea regelui Theodebert al II-⁠lea. Încă din copilărie a fost binecuvântată de Sfântul Columban și i s-⁠a hărăzit viața monahală. Tatăl s-⁠a împotrivit și i-⁠a găsit un mire; când ea a refuzat, a amenințat-⁠o chiar cu moartea, dar Sfântul Eustasie de Luxeuil, urmașul lui Columban, a intervenit. Tatăl i-⁠a dat apoi o moșie și, cu sprijinul lui Eustasie, ea a întemeiat mănăstirea de la Brige, numită mai târziu Faremoutiers (mănăstirea lui Fara). A fost o mănăstire dublă, de călugărițe și monahi, una dintre cele mai de seamă din Franța, un loc de viață duhovnicească înflăcărată. Fara a fost egumenă mai bine de treizeci de ani. Prin testamentul ei, singurul de acest fel păstrat pentru o femeie franc din veacul al VII-⁠lea, aproape toate bunurile ei au fost date mănăstirii. Mulți din neamul nobililor franci au venit după pilda ei, între ei prințesa anglo-⁠saxonă Earcongotha. Se spune că a făcut minuni în viață și după moarte. Este ocrotitoarea orașului Cinisi, din Sicilia, și a bolilor de ochi. Este o sfântă a Bisericii nedespărțite, pomenită la 3 aprilie (stil nou; 16 aprilie pe stil vechi) și la 7 decembrie.