Feodor I al Rusiei

Țarul Feodor I al Rusiei, numit Feodor Ioannovici sau Binecuvântatul, a fost ultimul țar al Rusiei din dinastia Rurik (1584-1598), fiul lui Ivan cel Groaznic. Contemporanii l-⁠au descris ca pe un om liniștit, milostiv și foarte evlavios, mai puțin pregătit pentru treburile statului, pe care le-⁠a purtat în numele lui fratele soției sale, Boris Godunov. În timpul domniei lui s-⁠a întemeiat Patriarhia Moscovei. Este pomenit în Marele Sinaxar la 7 ianuarie (stil vechi).

Copilăria

S-⁠a născut în 1557 (sursele dau 31 mai sau 11 mai) ca cel mai mic fiu al lui Ivan al IV-⁠lea și al Anastasiei Romanovna. Mama sa a murit când avea trei ani, iar el a crescut la umbra unui tată îndepărtat, cu sănătate șubredă și fire sfioasă. Era mult mai evlavios decât ceilalți: petrecea ore în rugăciune și îi plăcea să vină la biserici, iar uneori trăgea clopotele, de unde i-⁠a rămas numele Feodor Clopotarul. Fratele său mai mare, Ivan Ivanovici, a murit în 1581, după unele relatări ucis de tatăl lor; astfel Feodor a devenit moștenitor. În 1580 se căsătorise cu Irina Godunova, sora boierului Boris Godunov.

Domnia

Ivan cel Groaznic a murit la 18 martie 1584 (stil vechi), iar Feodor a fost încoronat la 31 mai în catedrala Adormirii din Kremlin. Boris Godunov a ținut de fapt conducerea. În 1586 boierii Șuiski au cerut, în numele unui sobor, ca țarul să se despartă de țarina fără copii, dar Feodor a refuzat.

Istoricul Soloviov povestește că se scula în jurul orei patru dimineața, se închina înaintea icoanei sfântului zilei, mergea la liturghie, ce ținea două ore, apoi la vecernie, și în fiecare săptămână se ducea în pelerinaj la câte o mănăstire din apropiere. A dăruit mult mănăstirilor și bisericilor; în 1593, de pildă, a poruncit zidirea bisericii de deasupra porții mănăstirii Tihvin, cu paraclis al ocrotitorului său, Sfântul Mare Mucenic Teodor Stratilat. Un contemporan l-⁠a descris drept simplu și slab la minte, dar foarte blând, liniștit, milostiv și deosebit de evlavios.

Patriarhia Moscovei

Faptul cel mai însemnat al domniei a fost întemeierea patriarhiei. În 1588 a venit la Moscova patriarhul Ieremia al II-⁠lea al Constantinopolului. Sinodul s-⁠a deschis la 17 ianuarie 1589, iar țarul a ales, dintre cei trei candidați, pe mitropolitul Iov, pe care îl îndemnase cu doi ani înainte să primească scaunul mitropolitan. La 26 ianuarie 1589 Iov a fost întronizat primul patriarh al Moscovei și al întregii Rusii. Țarul i-⁠a dăruit panaghia și veșmintele patriarhale.

Sub Feodor Rusia s-⁠a întărit la Baltica: războiul cu Suedia din 1590 până în 1595 s-⁠a încheiat cu pacea de la Tiavzino, care a adus înapoi Ivangorodul, Koporie și Iam. S-⁠au întemeiat orașe în Siberia (Tobolsk în 1587), iar pe Volga și la graniță Samara, Voronej, Țaritsîn și Saratov. Regele Alexandru al Georgiei a cerut ocrotirea țarului. În iunie 1591 o ultimă năvălire tătară a fost oprită sub zidurile mănăstirii Danilov.

Ugliciul și sfârșitul

La 15 mai 1591 țareviciul Dmitri, fratele mai mic al țarului, a fost găsit mort la Uglici. Cercetarea oficială, făcută de boierul Vasili Șuiski, a spus că a fost un accident; poporul l-⁠a bănuit pe Godunov. Țarina Irina a născut în 1592 o fiică, Feodosia, care a murit în 1594, la doi ani.

Feodor a murit la 7 ianuarie 1598 (17 ianuarie pe stil nou), la Moscova, și a fost îngropat în catedrala Arhanghelului din Kremlin. Fără urmași și fără să-⁠și fi numit un moștenitor, a pus capăt șirului vechi al dinastiei Rurik. După patruzeci de zile de doliu, soborul l-⁠a ales țar pe Boris Godunov. Moartea dinastiei a dus în scurtă vreme la Vremea Tulburărilor. Contemporanii socoteau domnia lui o vreme de belșug și liniște.

Cinstirea

Marele Sinaxar îl pomenește la 7 ianuarie, iar calendarul rus de pe azbyka.ru îi dă titlul de binecredincios. Nu am aflat în sursele consultate un act sinodal de canonizare, deci este cinstit mai ales în evlavia credincioșilor, nu printr-⁠o canonizare generală.