Fromond

Fromond (Fromundus) este un pustnic din veacul al VII-⁠lea, despre care tradiția spune că a trăit la Bonfol, în Jura elvețiană. Viața lui nu se cunoaște dintr-⁠un document scris; se păstrează doar tradiția și legendele locului.

Cea mai răspândită legendă îl înfățișează drept fiu de rege normand și tovarăș al Sfinților Ursicin (Ursanne) și Imier, ucenici ai Sfântului Columban. Ajunși pe înălțimile de la Rangiers, cei trei și-⁠au aruncat toiegele și au pornit fiecare în direcția în care a căzut toiagul. Fromond a ajuns în Ajoie și s-⁠a oprit lângă un izvor, unde avea să fie satul Bonfol, și și-⁠a făcut sihăstria la vreo două sute de metri de apă. Toiagul înfipt în pământ ar fi prins rădăcini, iar stejarii de lângă capela de azi ar veni din el. În jurul lui s-⁠au adunat câteva familii, pe care le îndemna prin pildă la muncă și la curățirea pământului. O a doua tradiție, păstrată de preotul Tièche din Bonfol (între 1786 și 1793), spune că sihastrul ar fi fost bătut de doi tâlhari pe care îi primise în casă și ar fi murit după cinci zile de suferință, la 12 septembrie 656. Cercetătorii observă însă că aceste povestiri împrumută trăsături din viața altor sfinți.

Fromond nu se află în lista oficială a sfinților canonizați de Biserica Romano-⁠Catolică, dar este cinstit de credincioșii din Jura și din Alsacia de cel puțin cinci sute de ani, fără canonizare sinodală. Cultul lui este atestat din vremea Reformei, iar o statuie gotică târzie din biserica din Bonfol datează de pe la 1590. Este pomenit vinerea de după Înălțare, iar credincioșii îi cer ajutorul pentru sănătatea vitelor.